Odată cu apropierea summit-ului NATO, presa internaţională scoate în evidenţă că misiunea din Afganistan a Alianţei a devenit inegală, în sensul că trupele americane, britanice, olandeze şi canadiane participă la operaţiuni combatante, în timp ce Germania, Italia, Spania şi alte state se refugiază în zone sigure, refuzînd să pericliteze viaţa militarilor lor. Viitorul Alianţei Nord-Atlantice este ameninţat de temeri referitoare la un eşec al Germaniei şi al altor state membre NATO de a-şi intensifica angajamentul în Afganistan. Ameninţarea miliţiilor Taliban în Afganistan nu este un pericol la fel de mare pentru Germania ca cel pe care l-a reprezentat fosta Uniune Sovietică, motiv pentru care atitudinea Germaniei s-a schimbat. Situaţia este similară pentru Spania şi Italia.

De la căderea Zidului Berlinului, mandatul NATO a fost marcat de progrese. Alianţa şi-a extins obiectivele de la apărarea teritoriului european, la misiuni globale precum combaterea terorismului, drepturile omului, parteneriatele militare, securitatea energetică sau proliferarea nucleară. Această schimbare de viziune a avut nevoie şi de o modificare de structură, spre forţe de reacţie rapidă, opuse unităţilor convenţionale. Forţele NATO nu au fost niciodată desfăşurate într-o zonă de conflict în timpul Războiului Rece, fapt care nu a scos în evidenţă inegalităţile din cadrul organizaţiei. În prezent, cînd forţele NATO participă activ la acest conflict, aceste inegalităţi poti fi percepute. Extinderea NATO în centrul şi estul Europei, pentru a include ţări mai mici, reflectă discrepanţele importante dintre capacităţile militare. Summit-ul NATO va fi un test pentru puterile internaţionale care îşi vor demonstra gradul de implicare şi dorinţa de a instaura pacea în Afganistan, a declarat, joi, ministrul australian al Apărării, Joel Fitzgibbon. Australia are aproximativ 1.000 de soldaţi în Afghanistan şi este cel mai important contributor din afara NATO. Oficialul australian nu a ascuns sentimentul de frustrare care se acumulează după mai bine de şase ani de la începerea războiului împotriva regimului Taliban, perioadă în care nu s-a înregistrat niciun progres notabil.

Comunitatea internaţională ar trebui să trimită 600-700 de instructori suplimentari pentru antrenarea poliţiei şi armatei afgane, mai importanţi pentru Kabul decît consolidarea efectivelor militare internaţionale, a declarat joi şeful diplomaţiei afgane. Pînă acum, UE a trimis 169 de instructori, ceea ce înseamnă puţin comparativ cu nevoile din teren. Declaraţiile intervin la două zile după cele ale altui ministru afgan, Mohammed Hanif Atmar, care a reproşat Occidentului insuficienţa ajutoarelor financiare. De altfel, Afganistanul va cere la summit-ul de la Bucureşti sprijin pentru sporirea efectivelor forţelor sale armate, în special prin livrarea de armament şi logistică, cu scopul de a-şi putea asigura propria securitate. Efectivele armatei afgane numără în prezent 60.000 de militari, urmînd să atingă pînă la sfîrşitul anului cifra de 80.000, menţinîndu-se apoi la acest nivel. Aceste previziuni, făcute în 2002, într-o perioadă de relativă acalmie după înlăturarea regimului Taliban, trebuie reexaminate în prezent deoarece situaţia s-a schimbat.

Cererea de suplimentare a trupelor din Afganistan corespunde solicitărilor făcute de Marea Britanie şi de SUA şi intervine în momentul în care preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a promis o suplimentare a forţelor ţării sale, fără a oferi la detalii privitoare propunerea pe care Franţa o va face în cadrul summit-ului NATO de la Bucureşti. Forţele NATO dispun de 43.000 de soldaţi în Afghanistan, cu trupe din SUA, Marea Britanie, Canada şi Olanda implicate în teatre de operaţiuni în sudul şi estul ţării. Australia dispune de militari staţionaţi în provincia Uruzgan, care participă, alături de soldaţi olandezi, atît la misiuni de reconstrucţie, cît şi la operaţiuni ale forţelor speciale împotriva rebelilor Taliban.