La Constanţa, unul dintre cei mai buni prieteni ai animalelor de companie este medicul veterinar Tache Epure, care a îngrijit mii de animăluţe în suferinţă, ajunse la uşa cabinetului său sau la poarta casei sale. El a dezvăluit, în exclusivitate pentru „Telegraf” cum și-a transformat pasiunea într-o meserie, felul în care și-au schimbat românii atitudinea față de animalele de companie și progresul spectaculos înregistrat de medicina veterinară din România în ultimele două decenii.

„Măreția unei națiuni și progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele”, a spus Mahatma Gandhi, unul dintre marii lideri spirituali ai lumii. Drumul României prin hățișul democrației în ultimii 25 de anii poate fi descris și prin felul în care s-a schimbat atitudinea față de animalele de companie. După secole întregi în care pisica și câinele au fost priviți doar ca animale utilitare, aceștia s-au transformat în cei mai buni companioni ai oamenilor. Odată cu deschiderea românilor către primirea necuvântoarelor în sânul familiei a evoluat și medicina veterinară, ramura care se ocupă de îngrijirea animalelor de companie dezvoltându-se spectaculos. Medicii veterinari s-au specializat, de multe ori peste hotare, au apărut clinicile veterinare, iar animalele de companie au parte de tratamente avansate.

Pasiunea vine din copilărie

Cei mai mulți dintre medicii veterinari au ales acest drum încă din copilărie, grație pasiunii și din iubire față de animale. Printre ei se numără și Tache Epure, de la clinica „Goofy Unipet” din Constanța, care a acceptat să dezvăluie cum și-a ales meseria pe care o practică de peste două decenii. „Pasiunea a apărut încă din copilărie. De fapt, atunci când suntem mici, cred că tuturor ne plac animalele, însă, doar când ne cultivăm pasiunea pentru ele şi rămânem un pic copii şi când devenim adulţi, putem să o ducem mai departe. Totul a plecat de la faptul că încercam să am o pisică în casă şi, întotdeauna, taică-miu o gonea de acolo. Pe vremea aia, pisica avea doar rostul de a ne feri de şoareci. Cu siguranţă, este una din misiunile ancestrale ale pisicilor domesticite şi crescute de om, dar, cu timpul, ele au dovedit că sunt în stare de mai multe lucruri. Fiind o fire mai rebelă şi la o vârstă când, dacă ţi se spune să faci ceva, faci exact invers, am zis că, atunci când o să mă fac mare, o să am mai multe pisici, nu doar una. La fel s-a întâmplat şi cu câinii. Fratele meu cel mai mare era student şi, din economiile lui, mi-a cumpărat un câine, un Brack. Eu eram copil şi, neştiind pe vremea aceea cum stau treburile cu vaccinările şi cu prevenţia bolilor infecţioase, l-am pierdut, în sensul că a făcut parvoviroză. Nu ştiam ce boală era, l-am dus la o clinică specializată pe animale mari, pentru că nu existau pentru animale de companie. Veterinarul l-a tratat, dar tot îmi spunea că o să moară, pentru nu avea tratamentul necesar. Mi-am făcut un legământ că o să mă fac mare şi o să vindec boala asta. Lumea a evoluat, a apărut tratamentul şi asta s-a întâmplat”, povestește medicul în vârstă de 48 de ani.

„Am copilărit la curte, dar nu gândeam că o să mă ocup doar de animale de companie în momentul în care am optat pentru meseria de veterinar. Mi-a rămas însă această pasiune. Când lucram la IAS-ul din Mavrodin, undeva la 20 de kilometri de Alexandria, atunci când mă întorceam acasă, venea multă lume cu căţeii la mine ca să-i vindec. După ce am venit în Constanţa, m-am ocupat doar de asta. Am considerat mereu că Dumnezeu m-a ajutat să fac din pasiunea mea o profesie”, susține Tache Epure.

De la „cărbunii pentru grătar” la mâncare dietetică

În anii '90, o știre hazlie făcea turul televiziunilor, după ce unele persoane inventive vânduseră conserve cu mâncare pentru pisici pe post de delicatese pentru oameni. Anii au trecut și educația societății românești în privința îngrijirii și hrănirii animalelor de companie s-a schimbat profund. „Evoluţia atitudinii faţă de animalele de companie este spectaculoasă. Atunci când mi-am început meseria, deşi eram deja la Constanţa, pisica şi câinele erau priviți ca animale utilitare, nu de companie. Prin 1995, când au apărut primele magazine cu mâncare pentru animale, oamenii confundau bobiţele uscate cu cărbunii pentru grătar. La acest capitol, al mâncării gata preparate, se vede cel mai bine diferenţa. Vânzările ne spun că lumea se educă în acest sens, pentru că este greu să faci în casă o mâncare perfect echilibrată, mai cu seamă că diversitatea în rândul raselor, în special la câini, este imensă. Găsim rase care au 1 - 2 kilograme la vârsta de adult, dar care au şi 90 - 100 de kilograme. Crescătorii de pisici au înţeles mai repede acest lucru, dar este şi mai uşor, pentru că şi costurile sunt mai mici. Lucrurile au evoluat şi în ceea ce priveşte îngrijirea faţă de animale şi sunt făcute campanii privind educaţia stăpânilor de animale. Sursele de unde aceştia îşi procură informaţia sunt medicii veterani, reclamele radio-tv şi crescătorii. Sigur, mai află de la vecini sau alţi proprietari din parc, dar cea mai mare greutate o are cuvântul medicului veterinar. Aşa a apărut şi necesitatea ca şi medicul veterinar să fie educat, ca să nu dea informaţii mai puţin exacte sau distorsionate, aşa cum se întâmpla la început, astfel încât omul care-şi ia un animal de companie să fie consiliat şi înainte, şi după ce face acest lucru. Nu toţi noii proprietari înţeleg asta, dar situaţia s-a schimbat mult”, explică Tache Epure.

Comunicare fără cuvinte

Interacțiunea cu animalele de companie din postura de medic veterinar cere mai mult decât simpla „discuție” cu un pacient. E nevoie de har ca să poți comunica și înțelege suferințele necuvântătoarelor. „Cred că te naşti cu harul de vindecător, dar trebuie să îl și cultivi. Preocupându-te de un anumit lucru o perioadă lungă de timp, începi să citeşti printre rânduri. Începi să vezi suferinţa cu altfel de ochi, să desluşeşti limbajul comportamental şi al trupului la animale într-o măsură mai mare decât o face un om obişnuit. Animalele transmit foarte multe şi probabil că sunt nenumărate legături nedescoperite de medicina actuală. Văzând din punctul de vedere al veterinarului şi al celui care le are acasă, în jurul lui, poţi să-ţi creezi o imagine mai de ansamblu şi mai bine conturată asupra a ceea ce înseamnă nevoia, suferinţa, dar şi fericirea animalului de companie. Începi să comunici mai bine şi, până la urmă, au foarte multe să ne transmită şi cred că unul dintre cele mai mari neajunsuri ale oamenilor este că până acum nu au reuşit să traducă limbajul animalelor. Cred că ar avea foarte multe să ne spună. De partea cealaltă, cred că ele au ajuns mai departe cu traducerea şi ne înţeleg mai bine. Ne trimit foarte multe mesaje şi preiau din tot ceea ce ne preocupă din viaţa de zi cu zi, bucurii şi necazuri. Sunt de fiecare dată alături de noi”, spune Tache Epure.

Salt în lumea bună a medicinei veterinare

În ciuda timpului scurt de la apariția în România, medicina veterinară pentru animalele de companie a avansat la un nivel apropiat de cel al țărilor cu o tradiție îndelungată în această privință. Progresul se datorează în principal dorinței medicilor veterinari de a învăța mai multe, dar și disponibilității de a investi timp și bani. „Medicina şi creşterea animalelor de companie au apărut în România abia după Revoluţie. Nu avem o tradiţie, ca alte ţări, care au creat multe rase. Noi abia am omologat ciobăneştii. Totuşi, lucrurile au evoluat mult mai repede decât în alte ţări. Am ajuns la standarde bunicele într-o perioadă scurtă de timp. S-au creat asociaţii pentru medicii care se ocupă de animalele de companie, în cadrul cărora există alte asociaţii pe specializări, care duc la o mai bună dezvoltare. La ora asta, chiar este o inflaţie de workshop-uri şi evenimente în ceea ce priveşte medicina animalelor de companie. Ba chiar eu, care organizez în fiecare an un congres de medicină felină la Bucureşti, abia i-am făcut loc la sfârşitul lunii mai în noianul de evenimente naţionale şi internaţionale din ţară. În anii trecuţi l-am organizat la Constanţa, dar de această dată ne-am gândit să mai schimbăm un pic. Organizăm un workshop cu o zi înainte, vin doi profesori din SUA, între primii cinci din lume în ceea ce priveşte patologia animalelor de companie. Sunt mândru că medicina felină a evoluat în România mai mult şi mai rapid decât alte profesii, mai cu seamă că am contribuit şi eu cât am putut. Medicii veterinari care se ocupă de animalele de companie investesc mult în profesia lor, sunt încă în stadiul de investiţie şi cred că nu au început să profite prea mult de acest lucru. Totul este încă la stadiul de investiţie şi pasiune la noi în ţară”, dezvăluie Tache Epure.

Pe lângă meseria de medic veterinar, Tache Epure și-a transformat pasiunea pentru animale și într-un hobby în viața de zi cu zi. Astfel, a devenit crescător de British Shorthair, una dintre cele mai spectaculoase rase de pisici din lume, iar felinele din felisa sa, Ro* Sunquest, au cucerit numeroase titluri internaționale.

Mai multe amănunte puteți citi în continuarea acestui articol, care va fi publicată joi, 4 mai.