SĂ VEZI ȘI SĂ NU CREZI! Europa are nevoie urgent - dar urgent! - de (încă) un fond de salvare, de 150 miliarde euro, pentru a-și recapitaliza (din nou) băncile cu probleme financiare, în speciale cele din Italia, care sunt într-un mare, mare... Amuzant este că cel care spune asta este economistul-șef al Deutsche Bank, David Folkerts-Landau, și asta pentru că Deutsche Bank este una dintre instituțiile financiare care au picat cele mai recente teste de stres din 'Merica. Și nu, nu vă bucurați că Deutsche Bank și Santander (a doua bancă ce a dat chix în SUA) nu au filiale în România. Bail-in-ul lor, adică prevenirea falimentului prin confiscarea depozitelor, va afecta întreaga Europă. Sau poate că va fi vorba de un bail-out, adică un colac de salvare făcut din bani ai statului, adică ai tuturor contribuabililor. În fine, Folkerts-Landau spune că el nu-i profet, ci doar realist și consideră că, dacă problemele nu se rezolvă rapid, „ar putea avea loc un accident“ - „Nu mă aștept la o nouă criză financiară globală, așa cum s-a întâmplat în 2008. Băncile sunt mult mai stabile astăzi și au mai mult capital. În acest moment ne confruntăm cu o spirală lentă, descendentă“. Cum arată spirala? Conform estimărilor Băncii Centrale Europene, un pic peste 7% dintre creditele bancare din zona euro erau neperformante, la finele lui 2015, indicatorul fiind de cinci ori mai mare decât în SUA. În cea mai proastă situație se află eterna țară a situațiilor proaste, respectiv Grecia, secondată de exemplul clasic de stat „too big to fail“, Italia. Mai exact, băncile italiene au în seif credite toxice de 360 miliarde euro, iar votul Brexit le-a dat o nouă lovitură, omorându-le acțiunile la bursă.

LOBBY PUTERNIC

În acest context, nu-i de mirare că rotițele mașinăriei de lobby bancar au început să se rotească febril. Guvernul de la Roma a discutat, „de bunăvoie“, cu diverse autorități de reglementare, pentru găsirea unor soluții de sprijin. La rândul său, președintele grupului bancar francez Societe Generale, Lorenzo Bini Smaghi, a comentat că (noua) criză din sistemul bancar italian s-ar putea extinde în restul Europei, motiv pentru care „regulile care limitează ajutoarele de stat pentru instituțiile financiare ar trebui regândite“. Clar! La rândul său, vicepreședintele BlackRock, Philipp Hildebrand, a spus că UE ar trebui să permită guvernelor să preia temporar participații în bănci, așa cum s-a întâmplat în SUA, în octombrie 2008, imediat după colapsul Lehman Brothers. Și nu, nu vine nicio criză. E ca și cum băncile n-au repetat aceleași manevre proaste din 2006 - 2007.

CAUZA TUTUROR RELELOR

Există însă și o veste bună. Elveția va face, în 2017, un referendum pentru interzicerea rezervei fracționare bancare. Ce-i asta, te-ntrebi poate. Explică avocatul Gheorghe Piperea - „Rezerva fracționară le permite băncilor ca pentru fiecare bănuț pe care îl au, fie de la acționari, fie de la deponenți, să împrumute încă cinci bănuți (asta-i rata în România; în SUA, factorul de multiplicare este de 1 la 33). Banca dă cu împrumut bani pe care nu îi are, dar îi creează odată cu semnătura pe care fiecare dintre voi v-o puneți pe contractul de credit. Și nu vorbim doar de persoane fizice. Acest act de magie (sau alchimie, cum îl denumește guvernatorul BNR, Mugur Isărescu) se întâmplă și atunci când în jocul îndatorării intră firme și state. Dacă extratereștrii s-ar împrumuta, și „semnătura“ lor ar duce la tipărirea de bani. Până la această invenție (a baronului Rothschild, acum vreo sută de ani), băncile puneau în circulație doar banii proprii, atrași de la acționari și garantați 100%. E o regulă milenară și, până acum 100 de ani, n-a murit nimeni din cauza ei. Și nici nu va muri după ce este eliminată“.

LEGEA AUTONOMIEI BNR

Rezerva fracționară este cauza tuturor relelor. De când cu ea, banii-datorie aflați în circulație sunt de 200 - 300 de ori mai mulți decât banii emiși de state și bănci centrale. În Marea Britanie, spre exemplu, doar 3% dintre bani sunt emiși de stat. Diferența e datorie. „Sunt bani care ne țin obligați față de bănci, și ca datornici, și ca cetățeni plătitori de taxe obligați să salveze periodic băncile (bail-out), și ca deponenți (obligați, mai nou, să suporte falimente de bănci mascate prin bail-in, adică prin confiscare a depozitelor)“, mai spune Piperea. Evident, nu va fi niciodată posibil ca datoriile să fie achitate. Ele vor fi rostogolite la infinit, ba chiar mărite, pentru a da iluzia creșterii economice. Și, din când în când, băncile centrale vor printa bani, ca să mai reducă un pic dimensiunile bulgărelui de zăpadă. În septembrie, Piperea va propune o lege, întru autonomia băncii centrale în domeniul emisiunii monetare, pentru eliminarea rezervei fracționare. Să fie cu noroc!