O privire asupra societăţii secolului XXI duce la concluzia că femeia este departe de a fi rămas pe piedestalul lui „de neatins nici cu o floare”. Dimpotrivă, în secolul vitezei şi al marilor inovaţii, femeia a devenit o ţintă a violenţelor şi abuzurilor. În fiecare ţară a Europei, în fiecare minut, zi de zi, o femeie este supusă violenţelor din partea soţului sau partenerului. Un sfert din numărul total al femeilor au fost victime ale violenţei. Datele sînt prezentate într-un studiu al Consiliului Europei. În România, violenţa domestică este o problemă gravă. De la începutul anului, peste 2.500 de femei au căzut victime soţilor sau partenerilor lor. Dintre acestea, 34 au murit. În ultimii doi ani, în ţara noastră s-au înregistrat peste 27.000 de victime şi peste 400 de decese. Studiile arată că, în România, 45% din femei au fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic, iar 7% au fost abuzate sexual pe durata vieţii. Aproape două treimi dintre femei au fost supuse cu forţa la relaţii sexuale de parteneri: 15% au fost violate de un prieten sau fost prieten, iar 12% de o cunoştinţă sau de o persoană cu care se întîlneau. În spatele fiecărei femei care raportează un abuz mai sînt încă multe altele care suferă în tăcere, care justifică rănile şi vînătăile spunînd că “au căzut pe scări”, “s-au lovit de perete” sau “au alunecat”. Pînă la sfîrşitul anului 2000, în cadrul legislativ al României nu a existat nicio referire la violenţa domestică, deşi numărul de femei agresate a crescut de cinci ori în perioada 1996 - 1998. În prezent, pentru actele de violenţă în familie pedepsele sînt între 6 luni şi un an, maximum doi ani, dacă actul nu se soldează cu moartea victimei. Deşi de frică, mii de femei renunţă la plîngerile penale, legea permite acum ca anchetele penale să se desfăşoare şi fără acordul victimelor. Totuşi, cea mai mare problemă a autorităţilor este teama femeilor de a recunoaşte că sînt agresate. Pentru reducerea numărului persoanelor agresate au fost înfiinţate 36 de adăposturi pentru aceste victime ale violenţei. La acestea se adaugă alte 54 de centre de consiliere. Autorităţile recunosc că starea în care se găsesc adăposturile lasă de dorit şi că femeile nu pot fi cazate mai mult de o jumătate de an. La Constanţa a funcţionat, din 1998 pînă la începutul lui 2007, „Centrul pentru femei”, unde puteau găsi sprijin toate femeile care cădeau victime violenţei domestice. “În fiecare an ajungeau la noi cam 300 de femei, multe dintre acestea însoţite de copii. Găseau sprijin psihologic, dar şi juridic. Centrul a fost însă desfiinţat pentru că nu am mai avut fonduri. Timp de mai mulţi ani primisem sprijinul unei fundaţii americane. Facem un apel către toţi cei care pot înţelege cît de traumatizant este pentru o femeie să fie agresată şi să nu aibă unde să se ducă şi să găsească adăpost şi îi rugăm să ne sprijine cu fonduri pentru a putea redeschide acest centru”, a declarat dr. Loti Popescu, fost coordonator al Centrului pentru Femei.