Cutremurul generat în sânul Justiției de cele două decizii ale Curții Constituționale a României (CCR) care scot în afara legii interceptările abuzive și impun transparență în ce privește instituțiile care ne ascultă și limitările legale ale modurilor în care pot fi folosite înregistrările executate de diversele servicii ale statului (în principal SRI) nu a făcut decât să zgârie suprafața unei răni supurânde a societății românești. Subiectul a stârnit interesul jurnaliștilor de la Europa Liberă - instituție mass-media care a servit, în perioada comunistă, ca bastion al democrației românești, ascultată în regim underground de oameni care își riscau libertatea și chiar viața pentru că îndrăzneau să își aplece urechea către o altă voce decât cea a statului opresiv. Lipsa motivărilor celor două decizii CCR, de la care se așteaptă lămuriri privind ce pot și ce nu pot să facă autoritățile statului și instituțiile specializate în interceptări, nu ajută. Din contră, în momentul de față se ridică prea multe întrebări fără răspuns.

Una este legată de ceea ce se ascunde în spatele subitei griji a magistraților CCR pentru corectitudinea modului în care se fac și se folosesc interceptările. Din analiza Europei Libere reiese, pe fond, că singura diferență notabilă între sistemul comunist de ascultare și cel actual este legată strict de nivelul tehnologic, pentru că mentalitatea statului nu a reușit să țină pasul cu vremurile. Nu mai avem partid unic, dar au supraviețuit favoritismele, abuzul de putere, traficul de influenţă, birocraţia şi statul supradimensionat. "Ce s-a stricat între timp în uriaşa cooperativă de ascultare şi monitorizare a populaţiei? Să fie oare adevărat zvonul care circulă ca o injecţie cu steroizi prin arterele mediatice că, îndată ce a fost instalat, Guvernul Cioloş a fost supus „supravegherii tehnice” de către Direcţia de informaţii şi protecţie internă a Ministerului de Interne, club de agenţi ascultători care voiau să-i vadă şi să-i audă pe tehnocraţi cum gândesc mai ales în legătură cu lupta anticorupţie? Principala ţintă ar fi fost Corpul de control al primului-ministru, direcţie care pregătea caii cei mari să înceapă propriile „supravegheri tehnice” pe teme de mare corupţie în diferite instituţii de stat", afirmă jurnaliștii de la Europa Liberă.

La fel de suspect este și momentul ales de CCR - extrem de îndepărtat de data adoptării codului de procedură care stă la baza deciziilor judecătorilor constituționali - pentru a pune lumina reflectoarelor pe neconstituționalitatea folosirii după ureche a interceptărilor, indiferent care a fost scopul pentru care au fost ele realizate. Conform materialului citat, "nu se mai miră nimeni de orizontul tot mai larg şi mai tenebros al interceptărilor. Nici măcar înalţii magistraţi. Nu, toţi vor doar ca interceptările să se facă în ordine, să ajungă la toată lumea, nu haotic, ca până acum. Să fie menţionaţi toţi în lege, eventual în funcţie de priorităţi, ca să fie ţinută sub control inflaţia de instituţii de culise care fac jocurile puterii. Pentru că, evident, cine are acces la aceste date confidenţiale deţine puterea şi se bucură de ea legal şi constituţional. O stare de fapt evidentă nu o dată pe vremea fostului preşedinte Băsescu, cel mai bun prieten al serviciilor secrete, care nu se sfia să citeze din notele informative primite de la SRI".

O altă problemă a fost ridicată de fosta procuroare din perioada comunistă Monica Macovei, artizană băsistă a actualului sistem judiciar. Macovei susține că CCR ar trebui să dea un termen concret, de aproximativ un an, în care autoritățile care vor prelua sarcinile legate de ascultare a cetățenilor români vor putea să își achiziționeze aparatură și să își antreneze oameni într-ale trasului cu urechea. Timp în care Serviciul Români de Informații să poată fi folosit în continuare în acest scop. Nu, aparatura SRI folosită până acum nu poate fi preluată de alte instituții, pentru că Serviciul va continua să asculte pe teme ce țin de securitate națională. Așa că trebuie oameni noi și aparatură modernă... Singurele certitudini de până acum sunt că vom avea mai multe servicii care ne ascultă și, într-o perioadă extrem de scurtă, vom plăti sume colosale pentru aparatură destinată violului intimității noastre și pentru pregătirea de personal specializat în ascultări.

P.S. Cui îi mai trebuie infrastructură educațională, economică sau de transport? Dacă avem bani, să-i dăm pentru "informație".