Abuzul, indiferent de forma pe care o are sau de forma sub care este perceput, este una dintre cele mai josnice manifestări ale superiorităţii forţei în detrimentul umanului. Victima unui abuz are de suferit din toate punctele de vedere, iar această suferinţă poate anula, efectiv, omul ca fiinţă. Unul dintre cele mai recente cazuri de abuz desăvârşit, în toate formele sale, este cel al Innei Solonkina, o ucraineancă care, în speranţa unei vieţi mai bune, a plecat, la 30 martie 2011, ca bucătăreasă, pe nava “Manas” (lungime 132 m; lăţime 19 m), sub pavilion Sierra Leone, într-un echipaj de 9 persoane. Abia după ce nava a ridicat ancora, femeia şi-a dat seama că este singură, în compania a nouă bărbaţi. Drama femeii începe undeva în apele internaţionale când, în noaptea de 21 iunie 2011, şeful mecanic şi fratele acestuia au închis-o în sala de mese, au violat-o şi apoi au bătut-o, ca să o înspăimânte şi să nu cumva să povestească cuiva ce a păţit. Din acel moment, viaţa femeii s-a transformat într-un calvar dureros, necontenit şi fără de speranţă.

DE CE NU A INTERVENIT NIMENI? Spaţiul mic şi închis al navei nu-i oferea femeii nici măcar slaba şi efemera speranţă a ascunzişului. Oriunde s-ar fi aflat, cei doi o găseau. O transformaseră în obiectul amuzamentului propriu, supunând-o la tot soiul de jocuri în care se prefăceau că o lovesc, se eschivau, o ameninţau şi nu erau satisfăcuţi decât când Inna izbucnea, disperată, la capătul puterilor, în lacrimi. De ce nu a intervenit nimeni în această teroare menţinută, Inna, singura femeie, nefiind protejată de restul echipajului? “De frică. Le-a fost frică de cei doi, care sunt bărbaţi impunători ca prezenţă fizică. Restul sunt mai mici, poate că de aceea”, explică reprezentantul Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor (ITF), Adrian Mihălcioiu.

DISCRIMINARE RELIGIOASĂ. O altă formă de abuz pe care a trebuit să o îndure femeia a fost cel religios. Singura ucraineancă (ortodoxă) în mijlocul azerilor (musulmani), Inna a fost prigonită pentru convingerile sale şi pentru rugăciunile pe care le şoptea când, doborâtă de lovituri, la propriu şi la figurat, găsea alinare în credinţă. Aşa se explică şi forţa cu care Inna a îndurat adevăratele torturi şi nu le-a pus capăt sinucigându-se, o modalitate atât de des preferată pentru a fugi din faţa vieţii.

SCLAVA PERSONALĂ. Torturile şi cruzimile celor doi au continuat, Inna devenind, prin simpla acceptare a abuzului ca forţă dominantă, sclava lor personală. Tot în luna iunie, un alt viol o face pe Inna să-şi rişte viaţa şi să anunţe autorităţile georgiene. “Chiar şi aşa, bătută şi abuzată, ea a alertat autorităţile georgiene, care însă nu au făcut nimic, ba, din contră, au forţat-o să-şi continue voiajul deşi ea a afirmat clar că nu mai dorea să urce la bord”, a declarat Adrian Mihălcioiu. Inna a suferit bătăi cumplite pentru curajul său.

Pe 18 iulie 2011, “Manas” intră în Portul Medgidia şi coşmarul femeii se apropie de sfârşit. Şansa incredibilă a Innei, care renunţase deoarece contactul cu autorităţile georgiene i-a anihilat, efectiv, puterea de a mai lupta, s-a invit odată cu controlul de rutină efectuat de autorităţile române, în speţă Căpitănia Medgidia, care a picat chiar în mijlocul uneia dintre scenele devenite obişnuinţă la bordul navei. “Tocmai o loveau când, din întâmplare, autorităţile urcă la bord pentru control de rutină. Femeia s-a agăţat efectiv de primul străin care i-a ieşit în cale şi nu i-a mai dat drumul, disperată, scâncind … era, vizibil, în şoc psihic. Am constatat că avea urme de violenţă fizică pe tot corpul. Am reuşit să o calmăm, ca să ne poată povesti puţin… am găsit un translator, am vorbit şi eu cu colegul meu din Ucraina, căci ea nu rupe decât foarte puţină engleză. Încet, încet, ne-a conturat un tablou înfiorător. Au fost alertate autorităţile portuare şi poliţia, care a început o anchetă. Femeia şi-a primit banii la zi, a fost debarcată şi a fost dusă în siguranţă, pentru a se linişti şi a reuşi să-şi povestească coşmarul. De asemenea, cei doi azeri au fost debarcaţi şi puşi la dispoziţia autorităţilor, urmând, cel mai probabil, să fie repatriaţi. Autorităţile azere vor fi anunţate pe linie ITF, pentru a le ridica brevetele celor doi, pentru ca aceştia să nu mai poată naviga niciodată. Armatorul va suporta toate cheltuielile, zilele de spitalizare, hotelul, biletul de întors acasă al femeii”, a mai declarat reprezentantul ITF România.

Nava “Manas” este reţinută în port şi nu va putea pleca decât când va găsi înlocuitori pentru echipaj. “Cei doi vor plăti probabil şi o amendă pentru disturbarea liniştii şi siguranţei portuare”, a mai declarat Adrian Mihălcioiu, care a adăugat: “acesta este un exemplu extraordinar de atitudine în faţa abuzului, mai ales că în porturile româneşti nu ne-am confruntat până acum cu aşa ceva. Din păcate, am avut cazuri de românce agresate sexual şi nu numai, la bordul navelor cu care au plecat pe mare, ba chiar şi un şef mecanic reţinut la bord împotriva voinţei sale”.

Cazul este cercetat de Poliţia Transporturi, în această dimineaţă Inna parcurgând toţi paşii legali necesari pentru pedepsirea celor doi.