Un nou tip de virus uriaş, denumit Pithovirus, care a supravieţuit congelat peste 30.000 de ani, într-un strat de permafrost siberian contemporan cu extincţia omului de Neanderthal, a fost reactivat de cercetători. Acest virus foarte vechi, capabil să infecteze amibe, dar inofensiv pentru oameni şi animale, a făcut ca numărul familiilor de virusuri uriaşe cunoscute să ajungă la trei. Studiul a fost realizat de echipele franceze din Marsilia şi din Grenoble, Laboratorul de Biologie à Grande Echelle / CEA - INSERM - Joseph Fourier şi Genoscope (CEA-CNRS) în colaborare cu o echipă de cercetători de la Academia de Ştiinţe din Rusia.

NOI RISCURI PENTRU SĂNĂTATEA OAMENILOR Descoperit în solul îngheţat în permanenţă din extremul nord-estic siberian, în regiunea autonomă Ciukotka, Pithovirus este, într-adevăr, diferit de virusurile uriaşe descoperite anterior - Mimivirus din familia Megaviridae, descoperit în 2003, şi Pandoravirus, descris în revista ”Science” în iulie 2013. Virusurile uriaşe, cu un diametru mai mare de 0,5 din a milioana parte dintr-un metru, sunt, contrar altor virusuri, uşor de văzut cu un simplu microscop optic. Acest virus care infectează amibele conţine un număr foarte mare de gene în raport cu alte virusuri curente, precum cel al gripei şi al HIV, ce conţin circa zece gene. Dimensiunea şi genomul lor sunt comparabile cu cele ale multor bacterii sau chiar mai mari. ”Faptul că acest virus refugiat în sol în urmă cu peste 30.000 de ani poate să supravieţuiască şi să fie încă infecţios sugerează că topirea permafrostului din cauza încălzirii globale şi a exploatărilor miniere şi industriale din regiunile arctice ar putea să prezinte anumite riscuri pentru sănătatea publică”, a subliniat Jean-Michel Claverie, reprezentând Laboratorul Information Génomique et Structurale (IGS-CNRS) din Marsilia. Posibilitatea reapariţiei unor virusuri considerate eradicate, precum cel al variolei, care se multiplică într-o manieră similară celei a Pithovirusului, pornind din acel uriaş ”frigider” care este permafrostul siberian, nu mai ţine de un scenariu ştiinţifico-fantastic. Cercetătorii au reamintit faptul că variola a făcut ravagii de-a lungul timpului în Siberia. Laboratorul IGS din Marsilia realizează, în această perioadă, un studiu metagenomic al permafrostului, care va permite evaluarea acestui risc.

Pithovirus sibericum aminteşte, prin talia şi forma sa de amforă, de Pandoravirus, însă genomul şi modul de înmulţire în afara nucleului celulei arată că este foarte diferit de acesta. Are doar un număr foarte mic de gene comune cu Pandoravirus şi genomul său este mai mic, conţinând mai puţin de 500 de gene, în comparaţie cu cele peste 2.500 conţinute de Pandoravirus salinus. Aceste două virusuri au în comun doar una sau două proteine dintre cele câteva sute din care sunt alcătuite. Potrivit cercetătorilor, această descoperire a subliniat cât de sărace sunt cunoştinţele umane despre biodiversitatea microscopică atunci când sunt explorate noi medii. Regiunea Ciukotka, de unde provine noul virus uriaş, adăposteşte mari rezerve de petrol, gaze naturale, cărbune, aur şi tungsten.

CANICULĂ ŞI INCENDII Încălzirea globală va produce schimbări dramatice în clima unor continente. Printre cele mai afectate va fi Australia, care va cunoaşte o creştere a numărului de zile cu căldură extremă şi o prelungire a sezonului de incendii de arbuşti pe măsură ce gazele cu efect de seră duc la o creştere a temperaturilor. Potrivit studiului întreprins în comun de Organizaţia pentru Cercetări Ştiinţifice şi Industriale din Commonwealth (CSIRO) şi Biroul de Meteorologie din Australia, temperatura medie la Antipozi este cu aproape un grad mai mare decât media înregistrată în urmă cu un secol. Şapte din cei zece ani cei mai călduroşi au fost înregistraţi din 1998 încoace, în timp ce, în cursul ultimilor 15 ani, frecvenţa lunilor extrem de calde a crescut de cinci ori. 2013 a fost anul cel mai cald din Australia de când au început statisticile meteorologice, în 1910. Temperatura la suprafaţa oceanului a crescut cu 0,9 grade din 1900 încoace şi concentraţia gazelor cu efect de seră continuă să evolueze cu valori pozitive. În funcţie de impactul emisiilor de gaze cu efect de seră, temperaturile pe insula-continent ar putea creşte cu 1 - 2,5 grade până în 2070, în raport cu media înregistrată între 1980 şi 1999.

Vara australiană, care se înregistrează în decembrie - februarie, este marcată în fiecare an de incendii violente de arbuşti, care distrug pământul şi, deseori, locuinţe. Se estimează că fenomenul va lua amploare, potrivit studiului publicat din doi în doi ani. ”O creştere a numărului de zile cu căldură extremă se aşteaptă pentru sudul şi estul Australiei, cu o prelungire a sezonului incendiilor în acele regiuni”, se arată în studiu. În opinia lui Jim Salinger, climatolog la Universitatea din Auckland, creşterea temperaturilor în Australia ar putea încuraja o parte din populaţie să se instaleze în Noua Zeelandă, care beneficiază de un climat mai rece. ”Cu astfel de tendinţe, prevăd o inversare a fluxurilor migraţiei peste Marea Tasmaniei, cu un număr crescând de australieni instalându-se în Noua Zeelandă”, a afirmat acesta. Fluxurile migratorii au loc în prezent dinspre Noua Zeelandă către Australia, care are o creştere economică puternică.