În volumul său intitulat ”World Without Cancer”, în traducere, „O lume fără cancer”, autorul american Edward Griffin atrage atenţia asupra unei descoperiri mai vechi, ascunsă cu grijă de marele public, şi anume, proprietăţile curative ale vitaminei B17, numită şi laetril sau amigdalina. Este un fapt demonstrat: această substanţă distruge repede celulele canceroase. Autorul oferă mai multe informaţii despre vindecarea bolnavilor de cancer, graţie B17, precum şi explicaţiile ştiinţifice ale acţiunilor sale şi ridică întrebarea de ce medicina convenţională nu recurge la aceasta pe scară largă, împotriva bolii înşelătoare. Edward Griffin susţine că vitamina B17 nu este utilizată în medicina convenţională nu din raţiuni de ordin ştiinţific, ci din cauza politicii elitei mondiale în domeniul oncologic. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pe cercetare şi tratamente ale cancerului, alte miliarde sunt cheltuite pe producţia armatei de substanţe chimice destinate să lupte împotriva bolii. Astfel, ascunderea vitaminei B17 este de ordin economic, pentru o industrie farmaceutică dominantă în lumea noastră.

Vitamina B17, care ucide cancerul, este conţinută în special în sâmburii de caise. Aceştia au fost declaraţi, oficial, medicament împotriva tuturor tipurilor de cancer, încă de acum 35 de ani. După cel de-al Doilea Război Mondial, doctorul Max Gerson şi-a tratat cu succes pacienţii cu acest remediu şi l-a inclus în metoda sa de combatere a cancerului. Amigdalina se găseşte în sâmburii de caise, migdale, vişine, piersici, prune şi mere, precum şi în seminţele de mere, sorg, mei, seminţe de in, linte, unele soiuri de fasole şi struguri. De asemenea, în unele plante şi multe alte produse pe care omul modern nu le utilizează în mod curent în alimentaţie. Modul actual de viaţă ne face să consumăm produse din făină rafinată, mult zahăr, ulei de gătit şi alte produse industriale şi procesate, în timp ce alimentele organice naturale au fost mult timp absente din meniul nostru. Bunicii noştri au mâncat alimente naturale nerafinate, iar cancerul, pe vremea lor, era un eveniment rar. Aceştia consumau fructe uscate, pâine din făină brută şi chiar pâine din mei. Astfel, ei aveau acces, fără să ştie, la vitaminele necesare pentru o viaţă sănătoasă, ferită de boli, inclusiv amigdalina.

Vitamina B17 a fost interzisă pentru tratamentul cancerului, acum 35 de ani, chiar dacă numeroşi savanţi susţineau că, dacă o persoană ar consuma zilnic această vitamină, nu ar dezvolta cancer, susţine autorul volumului menţionat. Potrivit acestuia, giganţii farmaceutici, precum şi Departamentul american Sănătăţii au exercitat presiuni uriaşe asupra direcţiei de control pentru calitatea alimentelor şi medicamentelor, care a declarat ilegală comercializarea vitaminei B17, împreună cu informaţiile ataşate despre efectele sale terapeutice împotriva cancerului, precum şi vânzarea unor categorii de fructe proaspete şi sâmburi de caise. Tactica mai includea răspândirea de zvonuri că sâmburii de caise şi de migdale conţin cianură şi că aceasta i-ar putea otrăvi pe cei care le mănâncă. Dar adevărul este că nimeni nu s-a otrăvit din această cauză, până în zilele noastre, chiar dacă a consumat în cantităţi mari sâmburi de caise sau migdale.