Acceptarea urmăririi penale, prin vot, în cazurile Păcuraru şi Şereş, mi s-a părut că seamănă cu o „coregrafie senatorială”, de ochii lumii. S-a votat în acest fel, spre deosebire de Camera Deputaţilor, ca „să se vadă” pînă în ultima circumscripţie electorală din fundul ţării sau chiar mai departe, pînă la Bruxelles! Din acest punct de vedere, Senatul României a semănat cu o vitrină în care unii parlamentari arătau bilele de vot către camerele televiziunilor, iar alţii greşeau urna de emoţie, însă o făceau cu aceeaşi „graţie” uninominală…

Nici pledoaria lui Nicolae Văcăroiu, invitat în studioul unui post de televiziune, spre seară, nu a fost convingătoare. Preşedintele Senatului vorbea cu broboane de sudoare sub nas, încercând să ne convingă că a fost vorba de un triumf al democraţiei româneşti, dar nimeni nu părea să-l creadă pe cuvînt de onoare. Politicianul evita întrebările incomode sau dădea răspunsuri „alături cu drumul” ca să nu creeze vreun deranj pe scena publică… Pînă la urmă, am aflat un singur lucru care valorează cît o informaţie de presă reală, anume că Nicolae Văcăroiu, fie că vrea, fie că nu, recunoaşte că dosarul de urmărire penală al lui Codruţ Şereş este „serios şi complicat”!

Adevărul felului în care s-a votat la Senat a fost subliniat, într-o declaraţie anterioară apariţiei lui Văcăroiu, de fostul ministru al Justiţiei, liberalul Valeriu Stoica. Parlamentarii, din cauza votului diferit între Cameră şi Senat, au „decupat” clasa politică după interese sau presiuni, „croind” o imunitate parlamentară care, pentru unii politicieni este prea largă, iar pentru alţii este foarte strîmtă. Mai mult decît atît, Stoica a susţinut cu argumente juridice solide că recomandarea către DNA sau Parchet, făcută de raportul Comisiei Juridice a Senatului, a încălcat în mod flagrant separaţia puterilor în stat. Această comisie ar fi trebui să facă un raport confidenţial către Ministerul Public, în urma căruia ministrul actual al Justiţiei ar fi urmat să sesizeze organele de anchetă în cazurile Stolojan, Videanu şi Seculici. Altfel, s-a petrecut exact ceea ce au subliniat unii ziarişti. Opinia publică nu cunoaşte conţinutul dosarelor studiate la Senat, dar s-a trezit cu nişte nume noi aruncate pe piaţă asupra cărora nimeni nu se poate pronunţa, din cauză că nu avem acces la probatoriu. Adică metoda de care sînt acuzaţi procurorii DNA, a fost folosită de Comisia Senatului exact în sens invers.

Dacă facem o evaluare sumară, anume ce culoare politică au cei scăpaţi de urmărire penală, cei care vor ajunge în instanţă şi cei recent vizaţi, vom vedea ce război politic continuă să se poarte deasupra capetelor noastre!