După 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, prăbuşire pe care a provocat-o chiar el, prin celebrele „glasnost” şi „perestroika”, cel din urmă preşedinte al defunctei URSS a venit în România. Ultima dată când marele om de stat vizitase ţara noastră a fost în vara lui 1989, pe vremea când Ceauşescu se mai afla încă la putere, fără să ştie că zilele lui şi ale dictaturii sale era deja numărate. Acum, după mai bine de două decenii, nu ştiu ce impresie şi-o fi făcut liderul rus despre capitalismul românesc şi despre cea de a doua „domnie” a lui Traian Băsescu, însă mi se pare simptomatic faptul că el a refuzat să îl întâlnească pe actualul şef al statului român, prevalându-se de argumentul politicos că face doar o simplă vizită privată, prilejuită de lansarea unui nou ziar pe plaiurile mioritice, la care veteranul politician este acţionar. Totuşi, trebuie să recunosc că într-un asemenea moment istoric, acest amănunt nici nu prea mai are o mare importanţă...

Românii, ca şi alte peste două sute de milioane de oameni din estul Europei, îi datorează lui Mihail Gorbaciov, măcar simbolic, libertatea în care trăiesc astăzi, chiar dacă unii nu au foarte multe motive de bucurie, din cauza sărăciei, iar alţii nu au ştiut ce să facă cu această libertate! Din acest punct de vedere, oricât de controversat ar fi capitalismul ce a înlocuit comunismul, Gorbaciov rămâne personajul politic providenţial al ultimului sfert de secol. Ironia istoriei face ca declaraţiile liderului rus aflat în vizită la Bucureşti să confirme speculaţiile din ultimul deceniu ale numeroşilor analişti străini sau români. Gorbaciov a recunoscut într-un mod mai voalat că a contribuit la prăbuşirea comnismului din naivitate, fiind victima propriei sale iluzii că acest sistem ar fi putut fi reformat din interior, fără să dispară! „Am crezut că socialismul, într-o formă pragmatică din punct de vedere economic, va supravieţui cel puţin 25-30 de ani, fără să prevăd cât de grăbiţi sunt oamenii...” – a afirmat el cu o sinceritate dezarmantă. Mai mult decât atât, fostul preşedinte al URSS a lăsat să se înţeleagă că regretă evoluţia precipitată a evenimentelor, deşi este conştient acum că s-ar fi ajuns tot aici, şi a mărturisit că, în cazul în care s-ar putea întoarce în timp, ar fi procedat diferit. Tocmai asta l-a determinat pe Emil Constantinescu, cel care l-a însoţit pe liderul rus împreună cu Ion Iliescu, în calitate de foşti preşedinţi ai României democratice, să remarce ironic că îl consideră pe Gorbaciov un fel de Cristofor Columb plecat în căutarea unui Est ideal, dar care a ajuns în cele din urmă tot în Vest!

Ar mai fi de adăugat un singur amănunt important, pentru că el a fost semnalat incomplet de unele televiziuni. Cu toate că, la începutul vizitei, în primele sale declaraţii, Gorbaciov a deplâns împuşcarea soţilor Ceauşescu, spre final el şi-a nuanţat poziţia, recunoscând că Nicolae Ceauşescu era un dictator încăpăţânat şi intratabil, iar ordinul de a se trage cu armele în propriul său popor rămâne o crimă condamnabilă pentru care acesta îşi merită soarta.

Foarte pe scurt, concluzia acestei vizite memorabile este că românii, ca şi celelalte popoare din fostul „lagăr socialist”, au avut un mare noroc istoric. Naivitatea incredibilă a lui Gorbaciov a fost urmată de dispariţia URSS-ului, fapt ce nu putea fi anticipat de nimeni. Acest moment crucial a deschis larg porţile Europei de est spre libertatea de azi, libertate ce fusese sufocată timp de 45 de ani, de la Yalta până la Malta. Deci, tot lui Dumnezeu trebuie să-I mulţumim, de fapt!