La Pavilionul Expoziţional Mamaia se va lansa, mîine, de la ora 19.00, în cadrul Tîrgului Estival, volumul „Lampadoforie”, care reuneşte versurile unuia dintre cei mai importanţi poeţi ai Dobrogei, Nicolae Caratană. Volumul a apărut la editura constănţeană „Ex Ponto“, fiind îngrijit de Vasile Dimaca. Autorul lucrării, Nicolae Caratană, va fi prezentat de prof. univ. dr. Nicolae Rotund, directorul editurii „Ex Ponto” şi preşedintele de onoare al tîrgului, Ioan Popişteanu, preşedintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, Ovidiu Dunăreanu, poetul Sorin Roşca, precum şi cel care s-a ocupat de îngrijirea ediţiei, Vasile Dimaca. Nicoale Caratană se regăseşte în „Istoria literaturii în Dobrogea“, întocmită de criticul şi istoricul literar Puiu Enache. Acesta îl definea pe Nicolae Caratană ca fiind „un poet dobrogean contemporan amintind, prin destinul omului şi cel al scriitorului, de Anton Pann“. Nicolae Caratană s-a născut la 23 ianuarie 1914, în localitatea Horopani din Macedonia, o localitate situată îm Grecia, unde a umat primele clase primare în limba greacă. La vîrsta de 14 ani, acesta emigrează împreună cu familia în Cadrilater. Vremurile tulburi pe care le trăia şi lipsurile materiale şi-au pus amprenta şi asupra educaţiei sale instituţionalizate, urmînd şcoala de arte şi meserii din Olteniţa. Însă, Nicolae Caratană şi-a însuşit, ca autodidact, cunoştinţe valoroase din literatura universală, de filosofie şi istorie universală. Participant activ pe frontul de est, de unde se întorce rănit, Nicolae Caratană a fost arestat în 1948, pentru ca, după o nouă detenţie, să fie dus şi la Canal. În 1957, a fost arestat pentru a treia oară şi a fost plimbat în închisori pînă în 1964. Nicolae Caratană a părăsit lumea aceasta - în care a dus o existenţă chinuită, dar în care a găsit poezia, marea sa salvare - la 19 octombrie 1992.

„Prin poezie, plînsul se transformă în cîntec“

Despre modul în care a descoperit poezia, Nicolae Caratană notează în volumul autobiografic „Memorii ghetsimanice“, publicat în 2000, la „Ex Ponto”: „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia. După atîtea eşecuri, simţeam nevoia să plîng, ori nu poţi plînge mai bine decît numai prin poezie. Prin poezie, plînsul se transformă în cîntec“. Nicolae Caratană a debutat editorial tîrziu, la 58 de ani, în 1972, cu volumul „Lampadoforie“, apărut la „Cartea românească“. Criticul şi istoricul literar Nicolae Rotund identifică, în prefaţa volumului care va fi lansat, mîine, două cauze ale acestui debut tardiv: „În primul rînd, biografia sa marcată de numeroşii ani de detenţie politică în închisorile românesti din Gherla, Aiud, Canal... În al doilea, tocmai lecturile întinse si aprofundate din literatura universală şi din literatura noastră interbelică, îndeosebi, i-au creat acea stare de mefienţă privind contribuţia proprie la ceea ce se înfăptuise pînă atunci. Îi rămăsese doar să caute cuvîntul şi limba neaflate încă. Sub acest semn al permanentei poveri se găseşte poezia lui Nicolae Caratana, coborît din Pind, muntele lui sacru, să-şi afle identitatea discursivă în şesurile dobrogene“.