Reporter: Cum a început activitatea pe şantierul de la aşezarea neo-eneolitică de la Hîrşova ?

B.R.: Din anul 1991, Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa a dorit să sprijine reluarea contactelor dintre arheologii francezi şi colegii lor români. Astfel, o primă misiune a permis unor arheologi francezi să vină în România, pentru a explora, împreună cu colegii români, posibilitatea organizării unor colaborări în diverse domenii. Acest prim contact a fost urmat de primirea în Franţa a mai multor arheologi români din diverse instituţii, care au avut, astfel, posibilitatea de a se familiariza cu metodele utilizate aici. Cu această ocazie, am făcut cunoştinţă cu colegul Dragomir Popovici, de la Muzeul Naţional de Istorie a României. Am putut aprecia competenţa, maniera în care concepea cercetarea arheologică, dar şi calităţile sale umane. După aceste vizite, au fost prezentate Ministerului Culturii mai multe proiecte de colaborare. Colegii francezi şi români mi-au cerut să particip la elaborarea proiectului de colaborare privind tell-ul de la Hîrşova, care a fost ales datorită calităţii sale, a importanţei ştiinţifice, a amplorii acestor cercetări, a aspectului pluridisciplinar al demersului şi orientării sale spre formarea profesională a studenţilor.

Rep.: Care au fost obiectivele colaborării româno-franceze de la Hîrşova ?

B.R.: Obiectivul principal al acestei colaborări a fost, pe de o parte, de a permite colegilor români să înveţe metodele de săpătură utilizate în Europa de vest în cazul sit-urilor complexe, cum este şi tell-ul de la Hîrşova, iar pe de alta, să formeze specialişti în discipline anexe arheologiei, ştiinţele pămîntului şi vieţii, (geomorfologie, biologie, botanică), indispensabile pentru îmbogăţirea reflexiei arheologice şi pentru obţinerea unor informaţii inedite asupra mediului natural din preistorie şi asupra comportamentelor umane ale civilizaţiilor studiate. Partea din proiect de care mă ocup, în principal, priveşte metodele de săpătură şi de înregistrare a datelor din teren, etapă esenţială pentru a asigura fiabilitatea şi pertinenţa datelor pe care se bazează discursul istoric. Aceasta implică o organizare riguroasă a muncii pe teren, dar şi realizarea documentaţiei (note, schiţe, planuri, şi fotografii), care, împreună, constituie înregistrarea de pe teren a informaţiilor. Încă de la început, programul de colaborare a fost gîndit drept un program de formare a studenţilor care doreau să se ocupe de arheologie.

Rep.: În ce măsură au fost atinse aceste obiective ?

B.R.: După ce ai muncit mai mulţi ani la un asemenea proiect, îţi este dificil să spui în ce măsură obiectivele iniţiale au fost atinse. Evident, dorim, întotdeauna, să fi putut face mai mult, ca progresele să fi fost mai rapide şi rezultatele şi mai bune. Numeroşi studenţi în arheologie au putut beneficia de o bună formare pe teren, mulţi au atins un înalt nivel de competenţă şi unii chiar profesează în numeroase instituţii sau muzee româneşti. Cred că pot afirma că formarea specialiştilor în ştiinţele pămîntului şi ale vieţii a fost un veritabil succes. Întregul merit revine celor care au beneficiat de aceste stagii de formare. Specialiştii francezi, care i-au primit mai multe luni în cadrul echipelor lor, au fost încîntaţi de calitatea formării lor iniţiale din România, de entuziasmul şi motivarea lor. Cea mai bună recunoaştere a competenţei lor este confirmată de faptul că cei mai mulţi dintre ei au rămas în contact cu echipele franceze, care i-au primit, iniţial, şi apoi i-au integrat în diverse programe europene sau internaţionale. În ceea ce priveşte rezultatele ştiinţifice obţinute, nu pot eu să vorbesc şi nici să mă felicit. Noi pregătim, în prezent, publicarea ştiinţifică, cu scopul de a pune datele obţinute şi interpretările acestora, la dispoziţia comunităţii internaţionale de arheologi. Abia atunci va fi posibilă aprecierea calităţii muncii efectuate, dar şi a lacunelor prin prisma reacţiilor şi a dezbaterilor pe care această publicare o va suscita. Sînt bucuros să pot afirma că am în România cîţiva dintre prietenii mei cei mai dragi. (va urma).