Înălțarea Domnului, pe care o sărbătorim joi, 9 iunie, la 40 de zile după Paşte, reprezintă un prilej de pomenire a morţilor în Biserica Ortodoxă Română (BOR), de această sărbătoare fiind legate şi mai multe superstiţii şi obiceiuri populare. Potrivit cărţii biblice ”Faptele Apostolilor”, Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor timp de 40 de zile, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer. În acel moment, Hristos şi-a profeţit revenirea şi i-a încredinţat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfânt la ei, prevestind astfel Rusaliile, când Sfântul Duh s-a pogorât asupra apostolilor, înzestrându-i să cunoască limbi străine, pentru a propovădui cuvântul Domnului. Rusaliile se sărbătoresc la 50 de zile de la Paşte - în 2016 duminică, 19 iunie. Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Imperiul Roman de Răsărit, cât şi în cel de Apus, la 40 de zile după Paşte, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii. Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor. Micuţa capelă rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Iisus Hristos. Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.

ZIUA EROILOR

De Înălţarea Domnului se fac praznice de pomenire a eroilor în toate lăcaşurile de cult din ţară şi străinătate. Totodată, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului. Apoi, la ora 12.00, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară. Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920.

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI, ISPASUL SAU PAŞTELE CAILOR

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte și Ispas. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul Înălțării Domnului, tăcut şi uimit, iar mai apoi a povestit cele întâmplate. Ispasul mai este numit şi Paştele Cailor, după o legendă populară conform căreia, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi şi liniştiți, dar caii nu. Atunci Maica Domnului a zis ca aceste animale să nu fie sătule decât în joia din săptămâna a şasea de după Paşte. În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, când se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Tot în această zi sunt marcate vitele, se taie miei și se înroşesc ouă. Oamenii se salută în această zi cu formulele ”Hristos s-a înălţat!” şi ”Adevărat s-a înălţat!”.

La sate, în această zi, după terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credincioşii în câmp pentru a sfinţi apa folosită la stropitul semănăturilor. Totodată, se sfinţesc plantele de leac. Oamenii pun leuştean pe piele, dar şi la ferestre, ca să fie feriţi de rele şi de boli. Vitele sunt bătute şi ele cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii.

PRACTICI LEGATE DE CULTUL MORŢILOR

În această zi abundă obiceiurile şi practicile magice legate de cultul morţilor, deoarece se crede din timpuri străvechi că sufletele morţilor se ospătează. De asemenea, se crede că, în drumul către cer, sufletele morţilor se pot rătăci şi rămâne pe pământ, transformându-se în strigoi ce provoacă neajunsuri oamenilor şi animalelor. Se crede că cine moare de la Paşte până la Ispas ajunge în Rai. Superstiţioşii nu dau nimic din casă în ziua de Înălţare, în special sare şi foc, căci cred că vor avea parte de pagubă sau de ceartă. Tot în această zi nu se seamănă culturi, deoarece se crede că nu vor da rod. Oamenii se încing la brâu cu frunze de nuc, deoarece în felul acesta ei cred că nu vor avea dureri de spate.