Primarul unei comune a fost contrazis, într-o şedinţă a Consiliului Local, cu ouă. Pentru că nu au fost de acord cu anumite chestiuni ridicate de domnia sa, consilierii, principiali din fire, l-au atacat cu ouă. De la Columb încoace, cunoscut în lume pentru că a descoperit oul pe cînd găina era plecată în vacanţă, produsul cu pricina a evoluat foarte mult în plan moral şi social. Mai mult decît atît, a devenit argumentul forte în dezbaterile civice. Pentru unii primari, prilej de meditaţii cu gălbenuşul în cap. Pentru unii consilieri, dovada de netăgăduit a simţului lor cetăţenesc. Ani de-a rîndul, oul a fost, şi părea să rămînă pe vecie, un personaj negativ. Vă amintiţi, se spunea că cine fură azi un ou, în progresie geometrică, mîine fură un bou. Pe acest calapod, şi nu pe cel de la Năvodari, s-au croit multe poveşti şi legende. În timp, specialiştii noştri în furtişaguri şi mangle au demonstrat că oul nu are nicio legătură cu boul. Pe urmă, în timp, indivizii în cauză s-au convins că este de-a dreptul incomod să furi un bou, cunoscute fiind efectele negative generate de criza mondială de furaje. Poziţia oului în societatea noastră multilateral dezvoltată s-a schimbat fundamental. Înainte, ca principiu, omleta reprezenta punctul de plecare în orice analiză despre ou. Iată, astăzi, oul este folosit ca limbaj deschis în materie de democraţie. Sigur, el exprimă un mesaj cînd este proaspăt şi cu gălbenuşul portocaliu, fără a avea vreo legătură cu defuncta Alianţă, şi alt mesaj cînd este clocit. Ca formă de dialog, oul este mult mai eficient decît apa bătută cu cruzime în piuă. Sînt primari care spun că s-au trezit la realitate după ce au încasat mai multe ouă în scăfîrlie. Expresia le aparţine, chit că e vorba de propria lor scăfîrlie. Sub aspect revoluţionar, oul a căpătat conotaţii greu de imaginat pînă mai ieri. După studii aprofundate, s-a ajuns la concluzia că oul poate asigura succesul garantat al unei revoluţii de catifea. În primul rînd, nu se înregistrează victime, chiar dacă unii, mistificînd realitatea, au folosit, într-o confruntare sau dispută, ouă din plumb. Înainte de toate, oul este hrănitor şi conţine multe proteine. După repetate bătălii cu ouă, diverşi politicieni au ajuns profesori de canto. Înainte de susţinerea unor discursuri, liderii politici s-au învăţat să înghită un ou crud şi abia la sfîrşit papara dată de opinia publică. La noi în ţară, deocamdată, oul a pătruns în consilii locale şi primării, unde continuă să ţină treaz spiritul revoluţionar al celor aleşi de masele largi populare de la sate şi oraşe. Mă întreb ce se va întîmpla cînd va ajunge în Parlamentul României! În situaţii de criză sau în toiul unor confruntări politice, parlamentarii noştri se bat cu buline şi pastile cu efect calmant. De aia dorm dumnealor din picioare. Cum s-ar spune, dorm pe ei… În cazul primarului luat la ţintă într-o şedinţă a Consiliului Local, oul a avut darul de a provoca o dispută de idei şi controverse. Profund stimulaţi de bătaia cu ouă, unii au luat cuvîntul pentru prima oară în viaţa lor. Reproducem din stenogramă: ”Nu da, bre, că-mi pătezi costumul”. Într-un viitor foarte apropiat, se preconizează implementarea votului uninominal cu ouă.