Căciula pe care a primit-o preşedintele Băsescu la Bran, una de oier îndesat, s-ar potrivi de minune pe capul PD-L Constanţa. Am impresia că au aceeaşi mărime populistă. Chiar dacă-i puţin largă, e numa’ bună de aruncat cu ea în cîini, nu neapărat maidanezi, şi se asortează de minune cu fluieratul a pagubă… Realitatea ideologică a demonstrat că genţile Elenei Udrea sînt prea scumpe şi nu se potrivesc cu ticurile de stînga ale unor mari pedelişti constănţeni. Înainte de a proba în faţa naţiunii aptitudinile sale de femeie de serviciu şi de bunicuţă dedicată andrelelor, doamna Udrea a jonglat cu barda în PD-L Constanţa. În urma ei, o urmă parfumată, au rămas cioturile excluşilor din partid. Căciula pe care a primit-o preşedintele la Bran e numa’ bună pentru acoperit cucuiele din capul PD-L Constanţa. De cînd s-au tot schimbat şefii interimari, partidul cu pricina s-a afundat şi mai mult în anonimat. Parcă l-a luat somnul! Liberalul Puiu Haşotti pune degetul pe rană: ”PD-L este un partid amorf, lipsit de ideologie, doctrină şi conducere”. Aşa e, dar poate fi uşor identificat după căciula prezidentului. Schimbările de conjunctură nu au adus nimic nou în PD-L Constanţa, unde timpul pare că stă pe loc. Poate că este prea mult spus schimbări, pentru că, în realitate, Măria a schimbat pălăria cu căciula. În momentul de faţă, cu foarte puţin timp înainte de alegerile parlamentare, organizaţia judeţeană e la pămînt, fiind slăbită de tensiunile din interior. Domnul Haşotti spune că, în acest context, lupta politică se va duce între PNL şi PSD. Sînt şi eu de acord că vor fi doar doi concurenţi pe un balansoar, dar asta nu justifică starea de pasivitate a celorlalte formaţiuni politice. De cînd PD-L Constanţa s-a luat singur la palme, ceilalţi s-au mulţumit să caşte gura la spectacolul oferit pe gratis. E drept, după ce Mircea Banias a preluat şefia partidului, luminile circului politic s-au mai stins. Nu pentru că domnia sa ar fi găsit soluţia organizatorică salvatoare, nici vorbă, ci pentru simplul fapt că nu prea mai este nimic de împărţit. Cel puţin în această etapă, cînd se cunosc fericiţii posesori ai unui loc pe listele colegiilor. Mircea Iustian, care se visează un fel de Meleşcanu pe vremea APR, nu are niciun motiv să mai tulbure apele, pentru că, deocamdată, după cum bate vîntul, este avantajat. Fără niciun merit, oamenii săi ocupă poziţii cheie în PD-L Constanţa. Domnia sa îşi face calcule puchinoase pentru un nou mandat în Parlament, iar slipul lui Stolojan a fost preferat de prezident ca simbol al viitorului guvern. Sigur, un guvern închipuit de Traian Băsescu după modelul vrabiei care visează tot timpul numai mălai. Crede Iustian că o să-i mai meargă ulciorul după cum i-a mers, în urmă cu patru ani! Aiurea. S-ar putea ca, de această dată, alegătorii să cîntărească cu mai multă atenţie trecutul său liberalo-peledisto-pedelist. Sau poate că domnia sa îşi imaginează că Stolojan, al cărui produs este, îl va trage după dînsul, cum a făcut, cînd era în PNL, Puiu Haşotti, care, între timp, s-a convins ce a crescut la pieptul lui. Demolat din temelii după scandalul generat de Elena Udrea, specialistă în bardă, mop şi andrele, partidul lui Mircea Banias continuă să se afle la reanimare, fiind abandonat de mahării de la Bucureşti. Firesc, cine se încumetă, acum, în prag de alegeri parlamentare, să se lege la cap cu o formaţiune politică unde spiritele fumegă în continuare a scandal! Pe urmă, cine este prost să-şi asume de unul singur răspunderea pentru deranjul pricinuit de Elena Udrea! În cazul unui eşec, cu siguranţă, vor fi contabilizate şi efectele dezastruoase de imagine acumulate la Constanţa. Dacă observaţi, chiar şi preşedintele Băsescu păstrează distanţa regulamentară! Nu pentru că şi-ar fi propus să nu se implice în campania electorală, ci pentru simplul fapt că s-a ales praful de pomul lăudat! PD-L Constanţa a reuşit performanţa de a se scoate singur din cursa electorală. Mai mult decît atît, a perseverat în a pune pe liste, cu cîteva excepţii, nici măcar notabile, aceleaşi triste figuri de care constănţenii s-au plictisit. Cu alte cuvinte, oferta pedelistă seamănă foarte mult cu cea de acum patru ani. E ca şi cum, atîta amar de vreme, au încălzit aceeaşi ciorbă! Pentru adversarii politici, este un avantaj imens. De aceea, mă surprinde faptul că partidele favorite nu s-au grăbit să-l valorifice cu mult timp înainte de debutul campaniei electorale. Cînd este vorba de vechi rivalităţi politice, mă refer la disputa locală dintre PNL şi PD-L, duşmanul nu trebuie lăsat să respire. Altfel, îşi ia nasul la purtare!