Ce par să nu înțeleagă toți cei care critică legea dării în plată este că nimeni nu se înhamă la un credit ipotecar pe 25 - 30 de ani doar ca să renunțe la el în prima lună-n care nu ia salariul la timp. Nimeni nu-i atât de grăbit să își predea casa băncii; e un semn al înfrângerii totale. Mai bine muncești puțin mai mult, împrumuți, tai din cheltuieli. Darea în plată este chiar ultima, ultima, ultima opțiune. Nu zice nimeni așa - „Mamă, mamă, vreau să îmi iau un credit imobiliar și, după un an, doi, să merg la bancă și să-i dau bancherului peste bot cu locuința. Și să urlu - Ia-o, bă, și spală-te pe cap cu ea!“. E o măsură de protecție a debitorilor, o armă anti-abuz. Bancherii sunt pe minus de patru ani, dar n-au luat nicio măsură (și nici BNR). Iar acum, brusc, mor de grija deponenților, pardon, a profitului.

PAC, PAC! Joi a fost rândul consilierului de strategie din BNR, Adrian Vasilescu, să facă un pic de lobby pentru bancheri, aruncând cu pietre în... ANPC. Cică Protecția Consumatorilor ar fi trebuit să inițieze un pachet legislativ de umanizare a pieței bancare, așa cum cere o directivă comunitară din 2014, dar n-a făcut nimic în acest sens - „În această țară, ne trezim cam târziu. Directiva CE nr. 17 e în vigoare din 2014, dar a fost adusă în discuție aici doar când a început dezbaterea pe tema dării în plată“. Ba mai mult, a spus Vasilescu, ai noștri au luat un singur punct din actul european - „Dacă debitorul și creditorul se înțeleg între ei ca primul să predea casa băncii, tu, stat membru, nu trebuie să te opui. Ce au înțeles legiuitorii noștri este că trebuie să intervină în contracte“. Paradoxal, aceeași directivă are prevederi foarte clare referitoare la faptul că o bancă își poate ataca debitorul cu restanțe, însă nu îi poate lua nicidecum casa. Ce înseamnă, însă, umanizarea pieței bancare? Nu, nu sunt înlocuite marionetele insipide de la ghișee cu oameni adevărați. Explică Vasilescu: „ANPC ar fi trebuit să aducă psihologi, sociologi și oameni foarte bine pregătiți. De multe ori, BNR s-a uitat în ochii directorilor de bănci și le-a spus ca nu cumva să lase oamenii fără casă! Se spune că au fost sinucideri din cauza băncilor, dar, dacă ar fi adevărat, ar fi strigător la cer. Însă nu pot să cred că există astfel de cazuri“. Informațiile relevante își găsesc cu greu drumul spre vârful turnului de fildeș, nu-i așa?

LOBBY, FRATE! Oficialul BNR a fost prezent la o conferință organizată cu sprijinul Asociației Române a Băncilor, la care temele principale de discuție au fost, evident, darea în plată și, având în vedere „gazda“, cât de nașpa este legea în cauză. La apel a răspuns și „economistul“ „independent“ Mircea Coșea, care a vehiculat ideea că băncile nu sunt societăți de binefacere și că nu le putem cere să-și reducă profitul... Păi băncile sunt pe minus de vreo patru ani! Vi se pare că, în tot acest timp, bancherii și BNR au luat vreo măsură de restricționare a creditării? Nu. Doar au repetat întruna faptul că sistemul bancar e solid și lichid și Donald Trump ar muri de ciudă dacă l-ar întâlni. Revenim la Coșea - „Dacă cerem unei bănci să-și reducă profitul, acest agent economic își pierde rostul. În plus, este un precedent care poate fi aplicat ulterior la orice alt fel de contract. Darea în plată poate fi privită ca o formă de naționalizare. A lua de la bănci pentru a ajuta pe cineva este un lucru cu efecte foarte grave și mi-e teamă că legea este o încercare de subminare a economiei“. Păi și cu abuzurile cum rămâne, senor? Există instanță, a venit răspunsul. Interesant este că avântul proletar al lui Coșea a fost temperat chiar de un bancher, respectiv șeful Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, care a arătat că scopul băncii nu este maximizarea profitului, ci rambursarea depozitelor constituite de clienți - „Ideea că ne maximizăm profitul este o aberație“. Pe de altă parte, la aparat a venit (iarăși) și viceguvernatorul Liviu Voinea, care a încercat să convingă oamenii că ar fi OK ca darea în plată să fie opțională. El nu pare să înțeleagă că nimeni nu își ia un credit cu scopul de a renunța la locuință. Nimeni nu spune „Hey, mor să-mi iau un credit ipotecar și peste vreo trei ani, când nemernicul ăla de bancher crede că totu-i în regulă, să-i dau cu locuința peste bot! Ia-o, bă, înapoi și spală-te cu ea pe cap!“.