Cunoaștem cu toții destule persoane care se plâng că nu și-au împlinit visul, că nu au avut șansa altora, că au așteptat să le fie bine întâi celor din jur, că nu știu, că nu pot și alte motivații mai mult emoționale decât raționale. În același timp, la un nivel profund știm cu toții că acestea sunt doar scuze.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, nu facem ceea ce este important pentru noi, nu ne atingem visul deoarece un lucru bine ascuns în inima noastră nu vrea această victorie. „De fapt, ceea ce încercăm cu adevărat este să evităm propria suferință pe care credem că am putea s-o trăim dacă pierdem oameni, aprecierea lor, iubirea lor și alte lucruri care contează pentru noi. Și atunci, nu vrem să ne împlinim visul!”, a explicat psihologul.

Alteori, nu ne atingem visul deoarece este mai comod să dăm vina pe șansă, destin, ghinion, ceilalți, țara în care trăim, politică, birocrație, timpurile în care trăim, vremea de afară, părerea vecinului etc. „Pentru că orice vis, dincolo de frumusețea lui, presupune și efortul necesar pentru a străbate drumul până la el, respectiv investire de timp, energie, acumulare de informație, răbdare, exercițiu, disciplină în menținerea pe acest drum, automotivare. E important să conștientizăm că împlinirea unui vis presupune și renunțare, măcar pentru o perioadă de timp, la anumite aspecte: o parte din timpul liber, o parte din finanțe, o parte din relaxare, o parte din confort; dar dorința de a le avea pe toate nu ne lasă să dăm drumul lucrurilor care ne țin pe loc”, afirmă psihologul Cojocaru.

Câteva dintre scuzele cu care tindem să ne obișnuim:

1. „Am ghinion!”. “Nu există noroc sau ghinion, ci doar acțiuni ale căror rezultate ne plac sau nu! E suficient să ne propunem să facem altfel până când rezultatul obținut este cel dorit!”, declară specialistul.

2. „Nu am calitățile lui/ei!”. „Nu există calități și defecte, ci doar însușiri pe care le folosim prea mult sau prea puțin și, în funcție de rezultat, mintea noastră le clasifică în bune sau rele. Este suficient să ne găsim zona de echilibru a utilizării însușirilor noastre și ceea ce nu putem încă să facem, să ne propunem să învățăm și să exersăm până putem”, explică Laura Maria Cojocaru.

3. „E prea târziu acum!”. „Niciodată nu este prea târziu pentru a fi tu însuți! Niciodată nu e prea târziu să te apuci de o altă profesie, niciodată nu e prea târziu să ai un hobby, niciodată nu e prea târziu să-ți cumperi bicicleta dorită sau să înveți un lucru nou, niciodată nu e prea târziu să te oprești și să observi florile, soarele, ploaia, fulgii de zăpadă, aerul care te ține în viață, animăluțele care-ți oferă iubirea lor necondiționată, măreția naturii ş.a.m.d. Niciodată nu e prea târziu să iubești, să râzi, să trăiești în bucurie! Orice clipă a vieții noastre este la fel de potrivită pentru a începe să ne trăim visul!”, subliniază psihologul.

4. „Întâi să termin X, să fac Y, să am Z, să … și mai târziu mă ocup de visul meu!”. “Expresia „mai târziu” începe să doară. Mai târziu vei spune că ai avut ghinion și riști să crezi că e prea târziu și să începi să te plângi! Și plânsul continuu de milă nu aduce decât o altă amânare!”, spune psihologul Laura Maria Cojocaru.