Fugi găină că te tai! Lauda de sine a domnilor activişti din PD-L Constanţa emană foarte mult sulf. Adică, vreau să zic, nu miroase a bine, precum lauda de sine! După ce nu au fost în stare să gestioneze criza din propriul lor partid, făcîndu-se de rîs în faţa opiniei publice, ca urmare a numeroaselor scandaluri din acest an, dumnealor ies din nou, cu ciocul mare, la atac! O minimă decenţă face ca, înainte de a da lecţii altora, să-ţi pui, în propria ta ogradă de partid, lucrurile în ordine. După dezastrul estival, cînd am asistat la numeroase reprezentaţii de circ politic, sub genericul “Azi exclus din partid, mîine vicepreşedinte”, în fapt, o caterincă de doi lei, am sperat că pedeliştii vor reveni, cît de cît, cu picioarele pe pămînt, dar dumnealor, continuă să se afunde în ridicol. În opinia mea, la alegerile parlamentare din toamna acestui an, PD-L Constanţa ar fi fost un “rău necesar”, pentru că o dispută electorală în trei, incluzînd aici PNL şi PSD, ar fi echilibrat foarte mult balanţa. Se pare însă, după cum constat, că unii, chiar din interiorul formaţiunii amintite, vor să reducă şansele partidului pînă aproape de cota zero! Pe de altă parte, nu înţeleg aroganţa celor care, după fiecare ieşire la rampă, cad în derizoriu ori de cîte ori fac teoria chibritului pe seama adversarilor politici. Păi, cînd partidul tău dă dovadă, la nivel central, de o totală lipsă de consistenţă şi de imaginaţie, prezentînd un program de guvernare de-a dreptul pueril, nu mi se pare normal să dai lecţii altora! Pe ce temei? Care sînt argumentele? Acţiunile cocoşeşti ale unor combatanţi din teritoriu sînt, ce-i drept, amuzante, dar ele nu ajută cu nimic partidul, pentru că se ştie că PD-L Constanţa nu stă pe roze. Nu vorbesc de sondaje, ci de tichiile de mărgăritar pe care le poartă cu mîndrie proletară aceleaşi, mereu aceleaşi, personaje abonate la funcţii sau diverse candidaturi. Comicul de situaţie face din PD-L Constanţa un partid vesel. În ton cu veselia la români. Pe fondul disputei cîineşti pentru un loc în Parlamentul României, pentru că sînt cunoscute rivalităţile pedeliste pe această temă, a fost lansată o iniţiativă de-a dreptul hilară. În timp ce unii nu ştiu cum să lărgească sau să lăţească listele din colegii, pentru că, fie vorba între noi, nu ai cum să-i mulţumeşti pe toţi, cererea pentru putere fiind foarte mare, alţii strîng semnături pentru reducerea numărului de parlamentari! Partea haioasă constă în faptul că doi dintre militanţii Parlamentului unicameral, Maria Stavrositu, unde o fi făcut politică pînă acum?, şi Daniel Florea, cine o fi?, şi-au asigurat, înainte de toate, un loc pe listele parlamentare! Sigur, de pe aceste poziţii, le dă mîna să le vîre altora cu forţa untura de peşte pe gît! Dacă Stavrositu şi Florea îşi doresc cu sinceritate un Parlament mai eficient, incluzînd aici toate bla-bla-urile din declaraţiile date presei, de ce candidează pentru o instituţie pe care, nu-i aşa?, o blamează, ca fiind perimată, ineficientă şi care nu corespunde aspiraţiilor americane ale românilor! Că doar nu candidează de pe poziţia celor condamnaţi la “muncă silnică” în Parlamentul României. Dacă te dezici public de un sistem, pe care îl critici cu vehemenţă, afirmînd că este anacronic, nu înţeleg de ce te baţi cu disperare, că doar ştim cum s-au făcut repartizările pe colegii, să cîştigi alegerile?! Caraghioslîcuri pedeliste! Modelul a fost preluat de la Traian Băsescu, mentorul pedeliştilor de pretutindeni, care a procedat într-o manieră asemănătoare cu procesul comunismului, o chestiune jalnică din care a sperat să-şi tragă seva de imagine. În definitiv, ne aflăm la cursurile intensive de demagogie ieftină. În acest context, sînt de înţeles ieşirile cocoşeşti, cu mărgele de curcan, ale candidaţilor pedelişti, care, prin declaraţiile lor belicoase, vor să ne facă pielea ca de găină. Pozînd în învingător detaşat la alegerile din toamnă, Mircea Banias se laudă, înţelegeţi miştoul, că îl va opera pe doctorul Mircea Pătruţ, candidatul PSD. Dacă tot mînuieşte aşa de bine bisturiul, mai bine ar opera nişte schimbări ca lumea în partidul pe care îl moşeşte, că, dacă o să meargă înainte tot cu Paloma Petrescu, nu ştiu dacă o să-l mai ia cineva în seamă pe scena politică! Măcar Tudorel Calapod, un alt exponent al aspiraţiilor noastre americane, a fost sportiv şi s-a retras din cursă, fiind conştient că, după aventura sa ca primar oropsit al Năvodariului, nu-l vor vota prea mulţi cetăţeni. Cu unicameral sau nu, electoratul iartă, dar nu uită!