World Vision International lansează această întrebare în cadrul unui raport cu acelaşi titlu trimis şefilor de state din întreaga lume. În perioada 28 ianuarie -1 februarie 2009 se va desfăşura la Davos, în Elveţia, Forumul Economic ale cărui discuţii se vor concentra pe dezbaterea crizei economice mondiale. În ziua în care începe întîlnirea anuală a Forumului Economic de la Davos, World Vision România, alături de alte o sută de birouri World Vision din tot atîtea ţări, vor adresa întrebarea: “Cine contează? - 9, 2 milioane de copii este costul pe care lumea îl plăteşte pentru pasivitatea sa”. Acesta este de fapt titlul unui raport World Vision care este trimis de organizaţie şefilor de state din întreaga lume şi care vorbeşte despre tragedia a mai mult de 9 milioane de copii care mor în fiecare an din cauze care pot fi foarte uşor prevenite. De exemplu, o plasă de pat împotriva ţînţarilor Anophel care transmit malaria costă doar 10-15 dolari, iar o doză de chinină - medicamentul salvator - costă doar cîţiva cenţi, însă 3.000 de copii vor muri chiar astăzi din cauza malariei în ţările care nu îşi permit nici măcar aceste cheltuieli. Situaţiile de vulnerabilitate socială din ţările sărace ale lumii, a tuturor acelor copii care cu siguranţă nu vor supravieţui pînă la încheierea acestei întîlniri, vor primi prea puţină atenţie din partea liderilor economici. Din 2007, odată cu aderarea la UE, România a devenit şi ea stat donator, avînd obligaţia de a acorda asistenţă oficială pentru dezvoltarea statelor mai sărace ale lumii. Astfel, pînă în 2015, România - ca şi toate celelalte noi state membre ale UE - va trebui să ajungă să dedice asistenţei pentru dezvoltare internaţională cel puţin 0,33% din venitul naţional brut. În 2007, această cifră a fost de 0,07%, mult sub aşteptările tuturor actorilor activi în acest domeniu. În ciuda scurtei sale experienţe ca nou stat donator, România ar putea reprezenta un exemplu pentru alţi donatori dacă ar prioritiza - în politica sa de cooperare pentru dezvoltare internaţională - sănătatea copiilor care se sting din cauze ce pot fi uşor prevenite. Un pas concret şi foarte uşor de realizat, ar fi consultarea şi crearea împreună cu actorii interesaţi, în primul rînd organizaţii non-guvernamentale cu experienţă, a unor programe comune de acţiune. Pe termen lung, crearea unei agenţii specializate de cooperare pentru dezvoltare internaţională este necesară pentru gestionarea tuturor fondurilor de acest tip. Organizaţia World Vision recomandă liderilor care se întîlnesc astzi la Davos, precum şi Guvernului României în calitatea sa de nou stat donator, să ia serios în considerare criza mortalităţii infantile din ţările sărace ale lumii, care reclamă viaţa unui copil la fiecare trei secunde. Criza mortalităţii infantile din ţările sărace trebuie să primească cel puţin acelaşi tip de atenţie pe care o primeşte criza financiară din ţările bogate. Vieţile copiilor ar trebui să fie cel puţin la fel de importante ca şi vieţile băncilor.