De peste două mii de ani, oraşul cu diversele sale denumiri îşi întîmpină vizitatorii atraşi de cele 26 de izvoare termale şi mirajul vindecării mai lente sau mai rapide. O aşezare cu puteri tămăduitoare capătă o aură de legendă, protejată de-a lungul timpului de mari distrugeri şi binecuvîntată de bunăstare. Capitala landului Hessa a scăpat neatinsă de marile bombardamente din timpul celui de-al doilea război mondial, dar nu la fel de norocoasă a fost în faţa ideilor de înnoire pecetluite de anii `60.

În anul 40 d.H. romanii pătrunşi adînc în teritoriile triburilor germanice au descoperit o zonă în care apa fierbinte îşi croia drumul dinspre scoarţa pămîntului. O adevărată minune într-o zonă aflată la poalele munţilor Taunus, pentru care lipsa de familiaritate a peisajului trebuie să-i fi costat mult pînă la ridicarea unui fort care să păzească frontiera de nord a Imperiului roman. Destinaţia iniţială a aşezării a fost aproape instataneu schimbată şi fortul a devenit o înfloritoare staţiune primitivă, care a primit numele de Aquis mattiacis, după izvoarele Mattiaci, nume străvechi al unui trib german.

Prima menţiune a numelui Wisibada poate fi găsită în scrieri din anul 829 d.H., iar pînă în secolul Xlll-lea aşezarea s-a tot dezvoltat înnobilată pe rînd cu statutul de curte regală şi oraş imperial. Secolul XVlll-lea se desfăşoară sub dominaţia ducilor de Nassau, care din anul 1806 au ales Wiesbaden drept capitala principatului Nassau-Usingen. Perioada Nassau a luat sfîrşit în anul 1866 şi în timpul ocupaţiei prusace, împăratul Wilhelm al ll-lea şi primarul Carl von Ibell au schimbat din temelii înfăţişarea oraşului. Au fost puse fundaţiile unor importante clădiri dedicate autorităţilor locale, Kurhaus - Primăria sau Teatrul. Industria a luat avînt şi căile de comunicaţie s-au dezvoltat în întreaga regiune, domincată de fluviul Rhin. Bunăstarea oraşului s-a răsfrînt în primul rînd asupra dublării locuitoruilor, între anii 1880-1905. Clădirile s-au ridicat în stil Clasic Romantic şi Art Nouveau, Wiesbaden fiind un oraş tipic german, cu străzi pavate cu piatră cubică şi biserici protestante cu turnuri înălţate cutezător spre divinitate.

Toată nobilitatea europeană care se respecta nu putea evita staţiunea, care a atras şi o serie de personalităţi precum scriitorii Johann Wolfgang von Goethe şi Feodor Dostoievski sau omul de stat Otto von Bismark, compozitorii Johannes Brahms şi Richard Wagner sau pictorul expresionist Alexei von Jawlenski.