În România se poate orice; aproape că nu se mai ține cont de nimeni și nimic. De exemplu, în țara noastră acordarea lefurilor constituie o mare problemă, dezbaterile pe această temă fiind aproape interminabile. ”Salariul de încadrare a unui medic rezident anul I este de 1.750 de lei (brut) - asta scrie cu mândrie pe contractul meu de muncă, 1.250 lei net, după 6 ani de facultate. E trist să realizez că mai bine făceam un curs de tuns și coafat, lucram într-un mediu jovial, lipsit de stres, și primeam bacșiș de la clienți fericiți. Cineva în asentiment?”, este mesajul postat de un medic rezident pe pagina de socializare. Nimic mai adevărat! În aceeași postare există afișat și un anunț de angajare al unui salon de înfrumusețare: ”Angajăm manichiuristă cu minim doi ani de experiență. cerință: manichiură plus pedichiură clasică, ojă semipermanentă, unghii false cu gel. Salariu: 2.500 de lei, 8 ore pe zi”. ”Angajăm coafeză cu minim doi ani de experiență în același salon. (...) Salariu: 3.000 de lei”. Reacțiile la postarea sa nu au întârziat să apară: ”Trăiesc zilnic acest sentiment de frustrare. Am considerat de la început că este normal să stau în țara mea, să tratez pacienții mei, să fiu lângă familia mea, lângă prietenii mei, că bolnavi și boli se găsesc în toată lumea. Dar după 7 ani constat că pacienții au doar drepturi, statul te vrea sărac și eventual pe tratament antidepresiv, respect și recunoștință (aici mă refer strict la „mulțumesc“) față de cadrele medicale nu există și lista poate continua. Eu am ajuns să îmi doresc să vând cartofi în piață...”. Se poate constata că și șoferii de la Senat câștigă cu mult mai mult decât medicii rezidenți, respectiv 3.703 de lei, un bucătar (referent) - 2.936 lei, iar un muncitor spălător auto/liftier - 2.365 lei.