Avem politicieni muzicali. La unison, eşti tentat să crezi că toţi au făcut Conservatorul. Pe unii îi trădează urechile mari şi blegi. Pe alţii, vocea dogită, să-mi fie cu iertare, fără nicio legătură cu muzica de calitate. Practic, rag ca măgarii în călduri. Mă refer, desigur, la canicula de afară. Sînt parlamentari care, prin poziţia pe care o adoptă, arată ca nişte indivizi care dorm pe un pian. Preşedintele Camerei Deputaţilor face pe dirijorul, dar, fiind vorba de o alianţă cu mai multe partituri, încurcă solfegiile politice. Boc este mai puţin cunoscut ca premier. El s-a lansat în politică pe post de “trompeta Cotrocenilor”, un instrument, să recunoaştem, pentru care trebuie să ai plămîni din belşug. Compozitorul marilor sale şlagăre, muzica şi textul, este preşedintele Băsescu. De altfel, el dă tonul şi la muzica de fanfară din PD-L. Indiferent de situaţia în care se află ţara, în partidul amintit se ascultă doar muzică de fanfară! Precizez, de promenadă, pentru a se înlocui marşurile funebre, interzise pe timp de criză. Paradoxal, chiar dacă este cunoscut ca fiind unicul interpret al şlagărelor de la Cotroceni, premierul Boc a devenit celebru cu cureaua lată... O vreme, cu aceeaşi melodie, a încercat să se afirme şi liberalul Ludovic Orban. Fără succes, pentru că şi-a pierdut vocea la scurt timp după alegerile generale de anul trecut. Ca atare, deşi se plimbă precum greierul care face foamea fără ajutorul furnicii, a renunţat la chitară. În ciuda greutăţilor cu care se confruntă naţiunea, avem politicieni puşi doar pe cîntat şi pe dansat. După cum arată ţara a jale, e greu să înţelegi ce anume declanşează atîta veselie, cîntec, joc şi voie bună printre ei! Deunăzi, Elena Udrea, ministrul Turismului, a încins o horă de zile mari la Rîşnov, unde foamea stă cu spatele lipit de zidurile cetăţii din localitate. Ca să fie cît mai autentică şi mai originală, nu a apelat la cureaua lată a premierului, chiar dacă fac parte din acelaşi partid. În opinia mea, a procedat corect, pentru că, fără cureaua lui cea lată, premierul nu s-ar fi putut ţine de unul singur în pantaloni. Se ştie că domnia sa nu poate face două lucruri în acelaşi timp. De pildă, experienţa acumulată pînă acum a dovedit că domnul Boc nu poate ţine cu aceeaşi mînă cureaua lată şi coasa ascuţită. Ca să evite o eroare în manevrarea curelei late, Elena Udrea a trecut pe fructe. Aşa am aflat că şlagărul domniei sale se intitulează “Zărzărică - Zărzărea”. În loc de soluţii pentru relansarea turismului, s-a străduit să ne demonstreze că ştie să danseze. Îmbujorată şi încălzită de ritmurile drăceşti, doamna Udrea a tăiat respiraţia asistenţei rîşnovene: ”Credeaţi că nu ştiu să dansez?” Nu ştiu de ce, dar, la un moment dat, am avut impresia că lipseşte finalul caracteristic vremurilor pe care le trăim: ”Băi, fraierilor”. Parcă este mult prea multă veselie printre politicienii aflaţi la putere! Ţara fumegă, incluzînd aici şi turismul cu specificul său popular, şi miniştrilor le arde de protocoale cu strigături şi chiuituri ca la nuntă! Asistăm neputincioşi la tot felul de caraghioslîcuri şi demonstraţii ieftine de putere. Nici nu ştiu cum să calific gestul Elenei Udrea, care a organizat un soi de tîrg cu documentele care ar fi trebuit să fie analizate de comisia parlamentară de anchetă! Cu un astfel de exemplu, dat, atenţie, la cel mai înalt nivel, o să transformăm ţara într-un nesfîrşit bîlci după modelul celor care se dau cu fundul de pămînt la Caracal. Acolo, cel puţin, ştim că totul se trage de la celebra căruţă cu proşti… După ce ne-a ars Boc cu cureaua lui cea lată, ridicînd cotele şomajului, sîntem obligaţi să dansăm “Zărzăreaua” Elenei Udrea! Nu-i cumva prea mult? Acum, mai nou, s-a alăturat şi prezidentul cu noul lui şlagăr - “Tragi cu puşca, pac, pac, pac, şi nu ia foc!”