Irakul a comemorat, ieri, zece ani de la invazia americană în cea mai mare discreţie şi într-un context tensionat, în care atacurile zilnice rivalizează cu instabilitatea. Premierul şiit, Nuri al-Maliki, nu a prevăzut comemorarea în vreun fel a acestei date de 20 martie, la care, în urmă cu zece ani, Irakul era bombardat de o coaliţie americano-britanică. Guvernul este mai înclinat să marcheze căderea Bagdadului, care a avut loc la 9 aprilie. Această zi, în timpul căreia armata americană a demolat statuia lui Saddam Hussein, simbolizează, prin ea însăşi, înlăturarea regimului preşedintelui sunnit şi a partidului acestuia, Baas. Irakienii nu au starea de spirit necesară pentru a sărbători, cu atât mai mult cu cât dictatura lui Saddam Hussein a cedat repede locul violenţelor, de care ţara este devastată în continuare. Marţi, un nou val de atentate care a vizat zone şiite din Bagdad şi de la periferie s-a soldat cu 52 de morţi şi peste 170 de răniţi. Gruparea teroristă al-Qaeda şi-a asumat răspunderea pentru seria de atentate. Organizaţia neguvernamentală Iraq Body Count, cu sediul în Marea Britanie, tocmai a publicat un studiu potrivit căruia cel puţin 112.000 de civili au murit începând din 20 martie 2003. În plan politic, Irakul este departe de a încarna democraţia exemplară imaginată de preşedintele american George W. Bush, la declanşarea ostilităţilor. Maliki este criticat de aliaţii săi din coaliţia guvernamentală şi de minoritatea sunnită, care susţine că este marginalizată. De la sfârşitul lui decembrie, manifestaţiile reunesc, în fiecare vineri, zeci de mii de persoane în regiunile sunnite. Doi miniştri ai blocului Iraqiya, laic dar dominat de sunniţi, au închis deja uşa de la începutul lui februarie. Dar observatorii şi diplomaţii văd în conflictul dintre Bagdad şi regiunea autonomă Kurdistan cea mai mare ameninţare pentru stabilitatea ţării.