Despre Delta Dunării s-au scris mii de pagini, s-au produs kilometri de peliculă şi s-au publicat zeci de albume cu fotografii. Paradis aproape pierdut, paradis imobiliar, paradis pentru păsări, oază pentru iubitorii de animale, mină de aur pentru braconieri - de-a lungul anilor, delta s-a ales cu diferite pseudonime. Într-un comunicat, reprezentanţii WWF (World Wide Fund for Nature) anunţă că, „anul acesta, de Ziua Internaţională a Zonelor Umede am ales să amintim 10 lucruri simple despre deltă, pe care invazia actuală de informaţie le-a acoperit”.

DE CE NE INTERESEAZĂ ZONELE UMEDE? „Delta Dunării este rezultatul unei relaţii de 13.000 de ani dintre fluviul Dunărea şi Marea Neagră. Pe de o parte, fluviul transportă anual 30 de milioane de tone de sedimente, din care 1,5 milioane de tone ajung să se depună în Deltă, fiind esenţiale pentru viaţa numeroaselor specii de aici. De cealaltă parte, Marea Neagră, prin intermediul valurilor şi curenţilor, permite extinderea deltei sau erodează malurile. Ca regulă generală, zonele umede sunt vitale pentru oameni, pentru că refac rezervele de apă, protejează aşezările umane de excesul de apă cauzat de inundaţii sau furtuni, filtrează apa, sunt mediu propice pentru înmulţirea peştilor şi pot contribui la dezvoltarea economiei locale, datorită numeroaselor opţiuni oferite pentru realizarea ecoturismului. Nu în ultimul rând, zonele umede sunt cea mai bună casă pentru mii de specii de tot felul”, se mai arată în comunicat.

DE CE E UNICĂ DELTA DUNĂRII? Este singura deltă din lume declarată, încă din anul 1991, Rezervaţie a Biosferei, în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera”; este a treia ca mărime din Europa şi pe locul 22 la nivel mondial, având o suprafaţă de 5.800 km pătraţi, adică 2,5% din suprafaţa României; în deltă întâlnim aproape toate păsările existente la noi în ţară şi cea mai mare colonie, protejată, de pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) din Europa - peste 2.500 perechi; tot în deltă găsim cea mai întinsă zonă compactă de stufăriş de pe continent (1.750 km pătraţi) şi singurele păduri de nisip din România, pădurea Letea şi pădurea Caraorman, cu liane de până la 25 de metri; 30 de tipuri de ecosisteme, peste 7.400 de specii de plante şi animale (60% din populaţia mondială de cormoran mic şi 50% din cea de gâscă cu gât roşu); pe lângă o mulţime de plante protejate, chiar pe luciul apei întâlnim două plante carnivore: otrăţelul de baltă (Ulticularia Vulgaris) şi aldrovada (Aldrovanda vesiculosa); în apele Dunării şi ale deltei întâlnim cel mai mare peşte de apă dulce din lume - morunul (Huso huso), de altfel în România şi Bulgaria fiind singurele populaţii viabile de sturioni sălbatici din Europa. Specie contemporană cu dinozaurii, morunul poate trăi până la 100 de ani. Dar, la fel ca şi ceilalţi patru sturioni pe care îi mai întâlnim la noi - păstruga, viza, nisetrul şi cega, toate specii protejate -, acest peşte este pe cale de dispariţie; de puţin timp, din 2010, castorul şi-a refăcut apariţia pe canalele deltei. Simpaticul animal joacă un rol important în atenuarea efectelor inundaţiilor, menţinerea legăturii între canalele principale şi lacuri, gârle, japşe din interior. Delta Dunării este cea mai mare suprafaţă reconstruită ecologic din Europa, 15.025 ha de teren agricol şi piscicol fiind renaturate prin reconstrucţie ecologică, din anii ’90 şi până azi”, arată WWF. De peste zece ani, WWF lucrează în deltă şi în lungul Dunării. Comunitatea din Mahmudia, de pildă, va beneficia de avantajele renaturării a peste 900 ha de teren agricol neproductiv: peştele va deveni mai accesibil, efectele secetei vor fi mai mici, rezervele de apă freatică - mai mari, solurile - mai fertile. În cadrul iniţiativei „Rewilding Europe“, WWF propune antreprenoriatul pentru natură ca o altă şansă de dezvoltare durabilă a comunităţilor.