Ziua Europeană a Parcurilor

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Grijă pentru mediu

Ziua Europeană a Parcurilor

Monden 25 Mai 2012 / 00:00 438 accesări

O SĂRBĂTOARE INEDITĂ Pe 24 mai, Europa a sărbătorit Ziua Parcurilor, dată la care, în anul 1909, au fost declarate, în Suedia, primele nouă parcuri naţionale de pe continent. Iniţiativa de a stabili, la data de 24 mai, Ziua Europeană a Parcurilor, înscrisă în calendarul evenimentelor europene, aparţine, încă din anul 1999, Federaţiei Europene EUROPARC. Organizaţia, care are ca obiectiv conservarea frumuseţilor naturale şi a zonelor protejate, a luat fiinţă în anul 1973 şi are, în prezent, peste 400 de membri în 36 de ţări europene. Pentru acest an, sloganul evenimentului european este ”Priveşte cerul. Atinge un copac. Simte aerul. Regăseşte-te”. În România, pentru a marca importanţa acestui eveniment şi a ilustra necesitatea conservării şi protejării unor eşantioane reprezentative ale biodiversităţii şi ecosistemelor naturale, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva împreună cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, Academia Română şi PNUD-România (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) au organizat o serie de acţiuni în cadrul Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti din Bucureşti.

Primul parc naţional a fost înfiinţat în România în anul 1935, respectiv Parcul Naţional Retezat. La ora actuală sunt constituite 13 parcuri naţionale, 14 parcuri naturale şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Dintre acestea, 12 parcuri naţionale şi zece parcuri naturale sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

CELE MAI SPECTACULOASE NOI SPECII Institutul Internaţional pentru Explorarea Speciilor din cadrul Universităţii de Stat Arizona, asistat de un comitet de oameni de ştiinţă din întreaga lume, a elaborat un clasament al celor mai spectaculoase specii noi descrise în 2011. Topul este elaborat pentru a atrage atenţia asupra crizei biodiversităţii şi asupra exploratorilor care continuă o tradiţie veche de 250 de ani, aceea de a descoperi şi descrie milioane de feluri de plante, animale şi microbi cu care împărţim planeta.

Cele zece specii selectate de oamenii de ştiinţă sunt ”maimuţa care strănută” (Rhynopitecus strykeri), Meduza de Bonaire (Tamoya ohboya), Viermele diavolului (Halicephalobus mephisto), Orhideea care înfloreşte noaptea (Bulbophyllum nocturnum), Viespea parazită (Kollasmosoma sentum), Ciuperca SpongeBob SquarePants (Spongiforma squarepantsii), Macul nepalez de toamnă (Meconopsis autumnalis), Milipedul gigant sau ”cârnatul cu picioare” (Crurifarcimen vagans), Cactusul mobil (Diania cactiformis), Tarantula lui Sazima (Pterinopelma sazimai). Cu cât sunt descoperite mai multe specii, cu atât ne dăm seama cât de uimitoare este biosfera. Fiecare specie reprezintă un capitol unic în istoria vieţii. Dacă nu le descoperim acum, riscăm să pierdem o cantitate imensă de informaţii de neînlocuit despre originile şi rudele noastre.

”Maimuţa care strănută” (Rhynopithecus strykeri). Din 2000, numărul speciilor noi de mamifere descoperite în fiecare an este, în medie, de 36. Această maimuţă cu nas cârn este prima primată de acest tip descoperită în Myanmar, fiind denumită în cinstea lui Jon Stryker, preşedintele fundaţiei Arcus. Denumirea de ”maimuţa care strănută” i-a fost dată în urma faptului că aceasta strănută când plouă. Oamenii de ştiinţă cred că este în pericol de extincţie.

Meduza de Bonaire (Tamoya ohboya) este veninoasă şi arată ca un zmeu, având patru cozi lungi şi colorate. Specia a fost zărită în apropiere de Insula Bonaire din Caraibe.

Viermele diavolului (Halicephalobus mephisto) măsoară 0,5 milimetri. Aceste mici nematode sunt organismele terestre multicelulare care trăiesc la cea mai mare adâncime pe Terra. Au fost descoperite la o adâncime de 1,3 kilometri, într-o mină de aur din Africa de Sud. Au primit numele de Halicephalobus mephisto ca o aluzie la diavolul din legenda lui Faust, pentru că se găseşte o asemenea adâncime în pământ. Datarea cu carbon a indicat că această specie nu a intrat în contact cu atmosfera pământului în ultimii 4.000 - 6.000 de ani.

Orhideea care înfloreşte noaptea (Bulbophyllum nocturnum) este una rară, originară din Papua Noua Guinee şi se deosebeşte prin faptul că florile sale se deschid la ora 10 seara şi se închid dimineaţa devreme. A fost descrisă de cercetătorii de la Grădina Botanică Regală din Kew şi de cei de la Universitatea Leiden. Aceştia i-au dat numele de Bulbophyllum nocturnum, pentru că se crede că este singura specie de orhidee care înfloreşte noaptea din cele 25.000 de specii cunoscute.

Viespea parazită (Kollasmosoma sentum) zboară la un centimetru deasupra solului din Madrid, Spania, în căutarea furnicilor. Atunci când ţinta este identificată, viespea o atacă cu viteza unui bombardier, depunându-şi ouăle în mai puţin de 1/20 dintr-o secundă!

Ciuperca SpongeBob SquarePants (Spongiforma squarepantsii) a fost denumită în cinstea unui popular personaj de desene animate, SpongeBob SquarePants, pentru că se aseamănă mai mult cu un burete decât cu o ciupercă obişnuită. Una dintre caracteristicile acesteia este faptul că corpul său poate fi strâns în mână ca un burete, revenind la forma iniţială odată eliberat. Ciuperca, ce emană un miros fructat, a fost descoperită în pădurile de pe Insula Borneo din Malaezia.

Macul nepalez de toamnă (Meconopsis autumnalis) a fost descoperit în Nepal, la altitudini foarte mari, între 3.300 şi 4.200 de metri deasupra nivelului mării. Macul cu flori galbene a fost descoperit abia când botaniştii au colectat plante la distanţe mari de aşezările umane din Nepal, în ploile musonice tipice lunilor de toamnă.

Milipedul gigant sau ”cârnatul cu picioare” (Crurifarcimen vagans) a stabilit un nou record, fiind cel mai mare miliped descoperit până acum, cu o lungime de 16 centimetri. Descoperirea a fost făcută în munţii din Tanzania.

Cactusul mobil (Diania cactiformis) se aseamănă mai degrabă cu ”un cactus plimbăreţ” decât cu un animal, dar este, de fapt, fosila unei specii dispărute. Fosila a fost descoperită în depozite cambriene vechi de 520 de milioane de ani aflate în sud-vestul Chinei. Picioarele segmentate par să indice un strămoş comun cu artropodele, inclusiv insectele şi păianjenii.

Tarantula lui Sazima (Pterinopelma sazimai) este o specie deosebit de frumoasă, originară din Brazilia, una dintre ţările cu un grad ridicat de biodiversitate. Din cauza distrugerii habitatului în care trăieşte, această superbă tarantulă este în pericol de extincţie.



12