Ziua în care ne cinstim eroii

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Azi . Înălţarea Domnului

Ziua în care ne cinstim eroii

Justiție 24 Mai 2012 / 00:00 397 accesări

La 40 de zile de la Sfintele Sărbători de Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul Înălţării Domnului. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Astfel, azi, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate, pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. „Înălţarea este penultimul moment al mântuirii noastre. Şi spun penultimul pentru că cel din urmă este trimiterea şi coborârea Sfântului Duh pe pământ. În a 40-a zi după Paşti, Mântuitorul i-a luat pe ucenicii Săi şi a mers pe Muntele Măslinilor. Acolo, a vorbit cu ei şi le-a cerut să mănânce cu El, deşi El nu mai poftea la hrană, pentru că unii erau nedumeriţi şi nu credeau că este El. A mâncat peşte fript şi fagure de miere. Le-a dat ultimele învăţături şi, în timp ce îi binecuvânta, s-a înălţat la cer învăluit de un nor cu lumină. Ucenicii aşteptau să se întoarcă, dar, în locul Lui, doi îngeri s-au făcut văzuţi în mijlocul lor. Le-au spus să aştepte pogorârea Sfântului Duh”, a afirmat Înaltpreasfinţia Sa Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Înălţarea a fost ultimul act al lui Isus în lume, dar nu înseamnă că El s-a retras din creaţie. El va fi prezent şi va lucra prin Sfântul Duh. El s-a ridicat mai sus de îngeri şi s-a aşezat în dreapta Tatălui, pregătind acest loc pentru oameni. În popor exista credinţa că, odată cu Înălţarea Domnului, se înalţă şi sufletele celor adormiţi de la Săptămâna Luminată încoace. Sufletele ce rătăceau deveneau strigoi şi provocau neajunsuri oamenilor şi animalelor. De aceea, în această zi se practicau ritualuri magice de apărare: erau culese şi sfinţite plante despre care se credea că pot apăra oamenii de rău (leuştean, alun, paltin); se buciuma la răspântia drumurilor şi pe dealuri; oamenii se încingeau peste brâu cu ramuri de leuştean şi erau date de pomană bucate pentru morţi.



12