Ziua internaţională a pisicii, sărbătoarea dedicată celui mai popular animal de companie din lume, este celebrată pe 8 august. Legătura dintre om şi pisică este veche, de peste 9.000 ani.

Ziua internațională a pisicii este o zi de activism pentru conștientizarea oamenilor față de nevoile pisicilor, o zi de luptă împotriva neglijenței și a abuzurilor asupra acestora. În 2002, Fondul Internațional pentru Bunăstarea Animalelor (engleză International Fund for Animal Welfare — IFAW) și alte grupuri pentru drepturile animalelor au propus ca această zi să se țină la 8 august. În unele părți din Europa această zi se ține la 17 februarie, iar în Rusia la 1 martie. În unele țări este stabilită și o Zi națională a pisicii (en), de exemplu, în SUA, unde aceasta se ține la 29 octombrie.

"Dintre toate creaturile lui Dumnezeu, există una care nu poate fi înrobită. Aceea este pisica. Dacă ar putea exista încrucişare între om şi pisică, procesul ar îmbunătăţi omul, dar ar deteriora pisica" (Mark Twain, 1894).

O data pe an, pe 8 august, este Ziua Internaţională a Pisicilor. Specialiştii spun că jucăuşul şi energicul animal descinde cel mai probabil, din Miacis, un animal cu trăsături de nevăstuică care a trăit în urmă cu 40 de milioane de ani.

MUMIFICATE DUPĂ MOARTE

Un studiu publicat nu demult în Science susţine că toate pisicile domesticite provin dintr-o pisică sălbatică din Orientul Apropiat, Felis Sylvestris. Science denumeşte procesul domesticirii pisicii drept unul dintre cele mai îndrăzneţe experimente biologice întreprinse de om. În Egiptul Antic, pisica a fost divinizată: exportul de pisici era strict interzis, iar uciderea unei feline se pedepsea cu moartea. Pisicile erau mumificate după moarte şi îngropate în gropi sacre, deseori cu provizii de şoareci mumificaţi. La moartea pisicii se ţinea doliu, toată familia îşi rădea sprâncenele şi plângea. În mitologia egipteană pisica se considera a avea o influenţă directă asupra căsătoriei sau sănătăţii. Zeiţa egipteană a familiei şi vieţii era Bast şi avea cap de pisică, fiind deseori reprezentată purtând o amuletă a ochiului atoatevăzător, utchat-ul. Pentru că era o crimă împotriva faraonului să-l deposedezi de feline, o bună bucată de vreme acestea nu au ajuns în afara Egiptului, cu o excepţie: pisicile de pe corăbii sau din caravane. Abia după cuceririle persane şi romane Egiptul a oferit lumii întregi "comoara" sa: pisica sălbatică africană, care a decăzut din poziţia de divinitate, în cea de animal de companie.