Ziua internațională pentru sprijinirea victimelor torturii este marcată anual la 26 iunie. Aceasta a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, la 12 decembrie 1997, la recomandarea Consiliului Economic și Social (decizia 1997/251) și are în vedere reînnoirea angajamentelor omenirii în vederea denunțării acțiunilor de tortură și îndreptățirea victimelor care au avut de suferit de pe urma acestor acte, respectiv pedepsirea făptașilor. În fiecare an, în lume sunt comise crime prin tortură împotriva femeilor, a bărbaților, dar și a copiilor, iar marea majoritate a victimelor sunt nevoite să facă față singure traumelor. Acest fapt s-a avut în vedere în anul 2015, când campania fost dedicată reabilitării victimelor torturii și ale altor tratamente inumane și degradante.

Cu prilejul acestei zile, în 2015, mesajul transmis de secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, arăta că extremismul violent și nivelurile fără precedent de deplasare forțată a persoanelor cer un răspuns cuprinzător, dar asistarea numeroaselor victime ale acestora reprezintă o urgență. Lumea este șocată în mod firesc de felul în care sunt tratații civilii nevinovați, în special femeile, de către extremiștii violenți. În același timp, un număr record de oameni își părăsesc casele, începând o călătorie periculoasă, care este adesea afectată de încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv tortura, spunea secretarul general al ONU. Totodată Ban Ki-moon a arătat că victimele torturii au dreptul la despăgubiri și reabilitare și au dreptul să știe adevărul, astfel că marcarea acestei zile reprezintă o șansă de a reaminti statelor de obligația lor în temeiul dreptului internațional de a oferi despăgubiri victimelor. De asemenea, a solicitat, de asemenea, ca statele care nu sunt părți la Convenția împotriva torturii și Protocolul opțional să ratifice aceste instrumente, fără întârziere.

Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, a fost aprobată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984 (rezoluția 39/46) și a intrat în vigoare la 26 iunie 1987. Articolul 2 din această Convenție prevede ca ''fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare sau alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicția sa. Nicio împrejurare excepțională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau de amenințare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura''. România a semnat la 10 august 1990 adeziunea la Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude.