Am împrumutat acest titlu cinematografic spectaculos nu fără o doză de ironie premeditată. Într-o ţară în care hotărârile judecătoreşti, mai mult sau mai puţin „definitive”, sunt aşteptate uneori ani întregi, te întâlneşti mai rar cu trei sentinţe pronunţate în aceeaşi zi, mai ales dacă ele sunt suficient de importante. Haideţi să ignorăm puţin iarna, chiar dacă ea nu le dă autorităţilor acest răgaz, şi să schimbăm subiectul măcar astăzi!

Acest editorial s-ar fi putut intitula, ca să fie totul mai explicit, chiar „Caltaboşul, Regele şi Corupţia în Poliţie”, însă ar fi fost un titlu mult prea tabloidizat pentru o temă serioasă. Aşadar, avem trei hotărâri judecătoreşti cu „tâlc”, dintre care două au legătură între ele doar cu titlu de comparaţie, dar noi le vom lua în ordinea importanţei politice. Prinţul Paul Lambrino a fost recunoscut de justiţia noastră în mod oficial drept nepot al Regelui Carol al II-lea şi moştenitor legitim, într-o anumită proporţie, al averii şi titlurilor fostului Suveran. Nu voi intra în amănunte de natură istorică, juridică sau procedurală, fiindcă nu am nici spaţiu şi nici nu vreau să vă plictisesc, ci voi specula doar politic această sentinţă şi consecinţele sale. Este la mintea cocoşului că va urma o avalanşă de procese prin care Paul Lambrino „înrudit” cu Traian Băsescu cam în acelaşi fel în care fratele preşedintelui se înrudeşte cu Bercea Mondial, va încerca să-şi revendice alte drepturi de la Casa Regală a României. O asemenea inflaţie de „prinţi moştenitori” şi atmosfera controversată ce se va crea în jurul ideii de regalitate şi a succesiunii Regelui Mihai, va afecta grav în ochii populaţiei imaginea monarhiei autohtone şi va diminua drastic şansele unui referendum, de care suntem tot mai aproape acum, de restaurare a regalităţii în România. Exact acesta a fost şi planul lui Traian Băsescu, încă de când l-a botezat pe fiul lui Paul Lambrino! Dacă vi se pare că problema este „minoră”, mă resemnez să accept că nu cunoaşteţi istorie şi trec mai departe, nu fără o doză de dezamăgire...

În cazul celorlalte două sentinţe date în aceeaşi zi, ne confruntăm cu o situaţie scandaloasă. Foarte pe scurt, foştii miniştrii Decebal Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan au primit pedepse de câte trei ani cu executare, pentru corupţie şi trafic de influenţă, în condiţiile în care, pentru exact aceeaşi faptă, poliţiştii din judeţul Argeş, care eliberau carnetele de conducere contra cost, au primit câte 14 ani de închisoare! Este ca şi când ai spune că judecătorii cunoşteau înscenarea cu caltaboşul, făcută de procurorii lui Băsescu pentru a compromite guvernarea Tăriceanu, cu care preşedintele se războia atunci, după îndepărtarea PD-ului de la putere, motiv pentru care au dat acum o sentinţă mai „miloasă”, deşi nu puteau ignora infracţiunea, mai ales că, spre deosebire de poliţiştii argeşeni de la Circulaţie, fapta fusese comisă „la nivel înalt”, cum spune Codul Penal. Dar încadrarea juridică este aceeaşi, în ambele cazuri!

Ziua Judecăţii a dovedit că justiţia din România nu e „oarbă”, aşa cum sună definiţia latină, ci „chioară” sau chiar „daltonistă”, pentru că nu vede lucrurile în alb şi negru, ci în „portocaliu”...