Ziua Mondială a Profesorilor, scepticism şi tristeţe la Constanţa

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Ziua Mondială a Profesorilor, scepticism şi tristeţe la Constanţa

Eveniment 06 Octombrie 2008 / 00:00 786 accesări

Dezgustaţi de acţiunile actualului Guvern care dă speranţe false pe fondul „unei stări emoţionale”, siliţi să ameninţe cu ieşirea în stradă pentru a-şi apăra drepturile, prizonieri ai unui sistem educaţional vetust, forţaţi să predea în spaţii insalubre, improprii desfăşurării unui proces (cel puţin) civilizat de învăţămînt şi să lucreze cu o bază materială învechită, privind cu resemnare către orizontul din ce în ce mai îndepărtat al aşteptărilor europene, profesorii, elevii şi studenţii din România s-au pomenit în pragul unei aniversări: Ziua Internaţională a Educatorului/World Teachers’ Day! „Nu este sărbătoarea noastră, noi nu avem ce să sărbătorim! Este o sărbătoare împrumutată din Occident, măcar ei au ce să aniverseze. Pe cînd noi?”, este mesajul unui profesor constănţean. Un alt cadru didactic crede că „sîntem la ani lumină depărtare de ceea ce înseamnă un sistem de învăţămînt măcar de bun simţ, dacă nu modern şi calitativ. Catedrele sînt pline de pile, baza materială este aproape inexistentă, curricula este învechită, merge foarte mult pe teorie, în loc să se axeze pe ceea ce au nevoie generaţiile prezentului, pe practică...”. Elevii şi părinţii sînt, în acest context, alături de cadrele didactice, criticînd cu toţii starea educaţiei şi condiţiile pe care le oferă instituţiile de învăţămînt. „Avem prea mult şi inutil de învăţat. Eu nu am nevoie de materii atît de stufoase şi nu vreau să fiu un spirit enciclopedic. Nu mă va ajuta cu nimic cînd îmi voi lua un job”, explică un elev. Studenţii sînt la fel de sceptici în privinţa calităţii învăţămîntului. Prea multă terorie şi prea puţină practică, dezorganizare şi condiţii proaste pentru discipolii învăţămîntului superior - acestea sînt principalele critici aduse de studenţi sistemului educaţional românesc. Nici părinţii nu cred că şcoala este suficient de atractivă pentru copii lor. “Învăţămîntul se laudă cu şcoli cu tradiţie şi cu profesori dedicaţi. Sînt, nu zic nu, dar sînt şi mulţi nepregătiţi. Şi tradiţia este de prea multe ori una a predării intensive. Mulţi copii cred, din păcate, că educaţia însemnă ore lungi de informaţie prea puţin interesantă, plictisitoare”, consideră un părinte. Specialiştii în educaţie conchid: „Elevii români sînt obligaţi să petreacă tot timpul în activităţi monotone de predare-învăţare, ţinta educaţiei româneşti o reprezintă, în prezent, rezultatele şcolare, iar profesorii nu sînt instruiţi. De multe ori, nici nu e vina cadrelor didactice. Profesorii cred că fac ce e mai bine, dar pur şi simplu nu au cunoscut nici ei un mentor adevărat, care să-i ajute să înţeleagă. Deci, ce-ar fi de sărbătorit?”.

Studiile şi statisticile de anul acesta privind educaţia nu sînt deloc îmbucurătoare. În celebrul studiu al exactităţii înţelegerii textelor citite - PILRS (Progress in International Reading Literacy Study) - România se află pe poziţia 36 din 45 de ţări în care s-a investigat nivelul de înţelegere al unui text scris. În plus, nicio universitate din România nu se află în clasamentul Shanghai al instituţiilor de învăţămînt superior din întreaga lume, care are 500 de locuri şi este alcătuit în funcţie de performanţele universităţilor. În prezent, în acest clasament se găsesc doar cinci universităţi din Europa de Est: trei din Polonia şi două din Ungaria.



12