Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului se marchează în fiecare an pe 3 martie, dată stabilită cu prilejul primei Conferințe internaționale privind prevenirea deprecierii auzului și restabilirea acestuia, care a avut loc în 2007, la Beijing, în China, scrie Agerpres. Marcarea acestei zile are menirea de a sensibiliza și conștientiza oamenii din lumea întreagă cu privire la problemele legate de îngrijirea urechii și a auzului. Data de 3 martie - a treia zi din cea de-a treia lună a anului - a fost aleasă datorită formei numerelor 3.3, reprezentative pentru cele două urechi. În fiecare an, Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului abordează o temă și activități specifice, stabilite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și partenerii săi. Tema din 2016 este ”Pierderea auzului în copilărie: Acționează acum, iată cum!” și are ca scop atragerea atenției asupra faptului că majoritatea cauzelor care duc la pierderea auzului în copilărie pot fi prevenite prin măsuri de sănătate publică. Mai mult, este subliniat faptul că aceia care suferă de pierderea auzului pot beneficia din plin de identificarea timpurie a afecțiunii și de intervenții adecvate și realizate în timp util. Potrivit celor mai recente estimări ale OMS, la nivel mondial, 360 de milioane de persoane suferă în prezent de diferite grade de pierdere a auzului, din diverse cauze (zgomot, afecțiuni genetice, boli infecțioase, diverse medicamente, îmbătrânire ș.a.). Totodată, 1,1 miliarde de adolescenți și adulți tineri prezintă riscul de a suferi o pierdere a auzului ca urmare a utilizării nesigure a dispozitivelor audio personale și expunerii la niveluri nocive ale sunetului în diverse locuri zgomotoase. Aproximativ 43 de milioane de oameni cu vârsta între 12 și 35 de ani trăiesc cu acest handicap, potrivit estimărilor OMS. În România, aproximativ 11% din populație suferă de deficiențe de auz și ar avea nevoie de aparate auditive. Specialiștii spun că, în ultima perioadă, zgomotul este o cauză foarte des întâlnită care afectează auzul, fie pentru o perioadă mai scurtă de timp, fie definitiv. Auzul se testează prin efectuarea unei audiograme, prin care se stabilește, eventual, și gradul de hipoacuzie.