Ieri a fost 10 mai, adică sărbătoarea Casei Regale a României, însă presa nu s-a prea înghesuit să consemneze un asemenea moment. Agenda evenimentelor zilnice este prea încărcată şi prea \"fierbinte\" ca să mai ţină minte cineva această zi. Pe lângă al doilea nor vulcanic, deasupa capetelor noastre planează deja spectrul sărăciei, după măsurile economice drastice anunţate de Traian Băsescu şi confirmate tardiv de Emil Boc, aşa încât oamenilor nu le mai fuge gândul la solemnităţi istorice de felul acesta. De altfel, am văzut la ştirile televizate cât de scurtă a devenit memoria românilor! Puţini şi-au amintit de Ziua Europei, care se confundă cu Ziua Victoriei aliaţilor din al doilea război mondial, dar se suprapune şi peste Ziua Independenţei noastre naţionale, declarată la 9 mai 1877. Din acelaşi motiv, Regele Carol I a hotărât să aniverseze monarhia românească exact a doua zi, pe 10 mai.

Dacă tot plouă cu cenuşă vulcanică peste câmpiile patriei şi începe să ne bată vântul prin buzunare, de ce să-l mai sărbătorim pe ultimul şef de stat din al doilea război, aflat încă în viaţă, adică pe Regele Mihai I al României!? Din jurnalele televiziunilor n-am aflat dacă suveranul României a dat curs Federaţiei Ruse de a participa la jubileul de 65 de ani de la victoria aliaţilor împotriva Germaniei naziste, ocazie cu care, la Moscova, a fost organizată cea mai mare paradă militară din timpurile moderne. În schimb, am aflat că Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, a refuzat să participe la aceste festivităţi, în semn de protest faţă de prezenţa Armatei a14-a pe teritoriul Basarabiei, pentru că Rusia continuă să amâne retragerea militarilor săi staţionaţi în zona transnistreană...

Ce importanţă mai au astfel de ştiri pentru români? Când ai copii de hrănit şi te gândeşti că rişti să-ţi pierzi serviciul de mâine, uiţi de Ziua Regelui. Eu cred însă că merita să ţinem minte. Aşa, de \"Ziua Uitării\".