Una dintre Legile lui Murphy spune cam aşa: „Ceea ce începe prost, se termină şi mai prost!” Acest enunţ paradoxal este cît se poate de adevărat şi se potriveşte de minune cu situaţia din Partidul Naţional Liberal…

Încă de la alegerea lui Călin Popescu Tăriceanu în funcţia de preşedinte al partidului, acum patru ani, era evident că liderul din umbră al liberalilor a devenit Dinu Patriciu. Euforia cîştigării la mustaţă a alegerilor parlamentare trecute şi nominalizarea lui Tăriceanu ca premier, prin scamatoriile lui Băsescu, explică felul în care au votat membrii partidului, atunci. PNL nu mai avusese un prim ministru în istoria României de aproape 70 de ani, de la Gheorghe Tătărăscu. Stolojan fusese dat la o parte, după faimoasa scenă cu lacrimi a retragerii din cursa prezidenţială, deşi muncise din greu la reabilitarea partidului în ochii electoratului. Degeaba s-au mirat unii comentatori, la vremea respectivă, în legătură cu cearta dintre Tăriceanu şi Băsescu. Dacă erau mai atenţi, şi-ar fi dat seama că acel conflict era previzibil. Din momentul în care Călin Popescu Tăriceanu a ajuns preşedinte al PNL şi prim ministru al României era clar, pentru cine ştie să citească printre rînduri, că Dinu Patriciu are doi aşi în mînecă, în războiul mai vechi cu Traian Băsescu. Nici măcar Şeful Statului, este evident abia acum, nu a crezut că fostul premier era marioneta lui Patriciu! În cazul lui Traian Băsescu asemenea naivităţi sau imprudenţe sînt foarte rare şi costă destul de scump, după cum s-a văzut în guvernarea trecută…

După ce Dinu Patriciu a vîndut „Rompetrol” şi a devenit cel mai bogat om din România de azi, poziţia lui Tăriceanu s-a întărit considerabil. Cei doi prieteni liberali au mers umăr la umăr, din 1990 încoace, fără să se trădeze unul pe altul vreodată. Din acest punct de vedere, adevăratul preşedinte PNL şi premier al României, în ultimii patru ani, a fost Patriciu, în mod evident. Asta l-a şi făcut pe Traian Băsescu să turbeze de furie, pînă la finalul mandatului recent încheiat! Reproşul unor membri PNL sau şefi de filiale din teritoriu, conform cărora Tăriceanu a trimis partidul în opoziţie, este o gogomănie… Artizanul acestei mişcări rămîne tot Dinu Patriciu. De banii acestui magnat va depinde soarta PNL-ului, cît se va mai afla acest om în viaţă. Tocmai din acest motiv, ceea ce se întîmplă acum la liberali nu este o revoltă, cum scriu ziarele, ci o „zîzanie”, cum am spus eu în titlul actualului editorial, pentru că nu se va decide nimic fără acordul lui Patriciu, care nu-şi poate abandona prietenul de două decenii şi amicul politic. Toţi recalcitranţii care îl critică pe Tăriceanu astăzi vor amuţi în clipa în care vor fi avertizaţi că există riscul de a se închide robinetul cu bani „care miros a petrol”, cum spunea Băsescu.

Pentru Patriciu şi Tăriceanu este şi va continua să fie bine, în schimb pentru PNL lucrurile stau exact invers. De aceea are dreptate Murphy, cînd spune: „Ceea ce începe prost, se termină şi mai prost!”