Trebuie să fii extrem de ambiţios să faci politică pentru a ajunge şeful unei grădini zoologice! Şi, cu toate acestea, există indivizi care au astfel de ambiţii, încercînd să ia locul unor specialişti în domeniu. Cu toate că nu au habar de zoologie şi componentele ei, indivizii în cauză nu se lasă bătuţi, decît, dacă sînt prinşi la înghesuială fără bilet, într-un mijloc de transport în comun. Sigur, dacă nu ai altceva mai bun de făcut şi îi asculţi, îţi prezintă argumentele personale. Îţi explică şi de ce nu iubesc animalele. Cei mai mulţi dintre ei invocă experienţa acumulată în politică, unde, vorba lor, dacă nici aici nu e junglă... Păi, domnule, eu am fost coleg, în Parlamentul României, cu animalul ăla de... Este, să recunoaştem, un atu în favoarea celor care invocă la tot pasul experienţa acumulată în mijlocul animalelor politice de la noi. L-am întrebat pe un individ dacă nu cumva se teme că nu o să facă faţă cerinţelor impuse de rangul de director al unei grădini zoologice. Mi-a răspuns cu seninătate că e liniştit din toate punctele de vedere, după care, oarecum triumfător şi vesel, mi-a arătat un clasor cu animalele din partidul lui. Pot să certific, pentru că pe unii îi cunosc şi eu, că grădina zoologică este un mizilic. Directorul zoo promovat dintre politicieni posedă un bagaj suficient de cunoştinţe tactice în materie de animale sălbatice şi domestice. De pildă, uneori, este mult mai dificil să lucrezi cu un bou decît cu nu ştiu cu care alte jivine. Stăpînind bine armele parşivismului politic, noul director zoo dispune de o gamă largă de comunicare. Sigur, din cîte înţeleg, el se expune la tot felul de pericole şi situaţii limită, dar, decît cu leul prezident în cuşcă, mai bine la grădina zoologică! Înţeleg că, din anumite puncte de vedere, funcţia de director zoo reprezintă o formulă de compromis. Cine are ghinionul să nu mai apuce niciun post ca lumea pe schema algoritmului politic e musai să se mulţumească exact cu ce rămîne. Ai, nu ai carte, trebuie să gîdili maimuţa pe spate! Din cîte constat, anul acesta, s-au cam vărsat toate posturile importante de prin primării, motiv pentru care aliaţii sînt băşicaţi. Cei care au grădini zoologice se descurcă mai uşor. Extind schema în funcţie de organigrama fiecărei cuşti în parte. De pildă, poţi să fii pus şef la maimuţe, mai ales dacă dovedeşti că ai aptitudini ca Tamba. Cunosc pe cineva căruia i s-ar potrivi locul de la punctul de supraveghere tîrîtoare. Asta, de cînd îl ştiu, toată viaţa s-a tîrît pe la picioarele şmecherilor. Directorul zoo trebuie să fie un tip expresiv şi comunicativ. Cu alte cuvinte, să facă permanent ca toţi dracii şi ca toate alea. Nu au fost situaţii cînd aţi avut impresia că Parlamentul seamănă cu o grădină zoologică? Şi nu mă refer direct la grohăituri, ca să nu se spună că jignesc şi caut nod în papură... Sînt multe personaje cu un destin dramatic în jurul nostru. Investesc bani grei în politică şi, într-un final de rîsul curcilor, se aleg cu un post de psiholog la grădina zoologică. De cîte ori vrea să se sinucidă ghepardul, trebuie să-i facă o frecţie! Pe urmă, nu mai sînt fonduri pentru mofturile burgheze ale lupului, care, doar ştiţi cum face, îşi schimbă des blana…Chiar şi vara!