În apropierea Sfintelor Sărbători Pascale, o aplecare către lumea lăuntrică este firească şi necesară şi trebuie să fim mai atenţi şi la latura sensibilă a lucrurilor. Un periplu cultural, artistic, fie el numai imaginar, în această perioadă de încărcătură spirituală, este necesar, aducându-ne aminte că în urbea de la malul mării există lăcaşuri de cult - Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Biserica „Sfântul Gheorghe” şi Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, pictate de pictori reprezentativi ai artei moderne româneşti precum: George Demetrescu Mirea, Nicolae Tonitza şi Nina Arbore.

Este binecunoscut că Nicolae Grigorescu a pornit pe drumul artelor ca meşter iconar, iar afirmarea s-a se datorează, în mare parte, faptului că Mihail Kogălniceanu l-a descoperit la Agapia, pictând şi impresionat fiind de calitatea lucrărilor pe care le făcea, i-a oferit o bursă de studii la Paris. „Marii pictori fondatori ai şcolii naţionale de artă şi reprezentanţi eminenţi ai acesteia din cea de-a doua şi a treia generaţie au făcut pictură bisericească. De altfel, o lungă perioadă, ei nici nu se puteau forma ca pictori decât în zona bisericească, iar denumirea iniţială de zugravi care li se atribuia pictorilor de biserici sau pictori ‚de subţire’ era legată de tehnica frescei. Să ne amintim că Luchian îşi numeşte celebrul autoportret ‚Un zugrav’ tocmai pentru a aminti faptul că, în fond, pictorii au fost, timp de secole, zugravi de biserici”, a specificat directorul Muzeului de Artă, criticul şi istoricul Doina Păuleanu.

Au existat pictori contemporani cu Nicolae Grigorescu, precum George Demetrescu Mirea, un artist de o importanţă extraordinară în evoluţia şcolii naţionale de artă, dar şi alţi mari pictori. Este vorba despre Ştefan Luchian sau Nicolae Tonitza, care au pictat biserici în perioada în care se consfinţea limbajul modernităţii în arta românească, prin înlocuirea tradiţionalei fresce cu pictura în ulei.

Puţini ştiu sau îşi mai amintesc că unul dintre lăcaşurile reprezentative ale Constanţei, Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, a fost pictată, iniţial, de marele portretist George Demetrescu Mirea. Legat de prietenia cu celebrul arhitect Ion Mincu, cel care a proiectat mobilierul catedralei, pictorul a venit la Constanţa pentru a picta lăcaşul de cult, de altfel singurul lăcaş pictat vreodată de marele portretist. Demetrescu Mirea a adus unele inovaţii iconografice care nu au plăcut clericilor, motiv pentru care biserica nu a fost vreme îndelungată sfinţită până ce pictorul nu a renunţat la „inovaţiile” sale „laice”. Însă timpul, renovările, războaiele, bombardamentele şi deteriorările suferite de Catedrală au făcut necesară înlocuirea totală a picturii realizată de Mirea. Pictura a fost refăcută în ani ’50, în tehnica frescei, de Gheorghe Popescu şi Niculina Dona.

„Dacă zugrăvia iniţială a lui George Demetrescu Mirea a dispărut, trebuie să ţinem cont şi să nu omitem în pelegrinările noastre culturale, că în cele religioase sunt convinsă că nu se omite, o vizită la biserica Sfântul Gheorghe, pictată de Nicolae Tonitza la Constanţa. Acesta este un episod în general uitat din istoria urbei noastre, după cum o altă pictoriţă importantă a perioadei interbelice, Nina Arbore, a pictat Biserica ‚Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, a reaminitit criticul şi istoricul de artă Doina Păuleanu.

„Iar dacă o parte din zugrăvirea lui Tonitza a fost retuşată şi terminată, ulterior, de alţi artişti, biserica Sfinţii Constantin şi Elena poartă nealterată pictura Ninei Arbore, una dintre doamnelor picturii moderne româneşti despre creaţia căreia ar trebui să ne amintim din când în când”, a conchis directorul Muzeului de Artă.